1. [DEX '09] PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
2. [MDA2] picui2 vi [At: POPA, V. 12 / Pzi: ~iesc / E: pic2] (Reg) A picura.
3. [MDA2] picui1 sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: păc~, pec~ / Pl: ~ie / E: ml *piculeus] 1 (Trs) Pisc2 (1). 2 (Olt; Mun; îf păcui) Mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3 (Reg) Piatră din care se face cutea.
4. [DLRLC] PICUI, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A picura. (Fig.) Niște zgomote ciudate îi picuiau pe lîngă ureche. POPA, V. 12.
5. [MDA2] păcui1 sm vz picui1
6. [MDA2] pecui sn vz picui1
7. [DOOM 3] picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, 3 sg. picuiește, imperf. 1 picuiam; conj. prez. 1 sg. să picuiesc, 3 să picuiască
8. [DOOM 2] picui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiesc, imperf. 3 sg. picuia; conj. prez. 3 să picuiască
9. [DE] PĂCUIUL LUI SOARE, sit arheologic situat pe un ostrov al brațului Dunărea Veche, la 9 km în aval de com. Ostrov, pe terit. com. Lipnița, jud. Constanța, unde a fost descoperită o cetate bizantină, construită în sec. 10-11 și locuită până în sec. 13-15.
10. [Onomastic] Picoș, -el, Picui, -ești, Picul v. Pica 1, 3-5.
11. [DAR] picui2, picuiesc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
12. [DAR] picui1, picuie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
13. [DRAM 2021] picúi, (picău, piclău), s.m. (arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ■ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadul Izei, Valea Stejarului și Suciul de Jos (Vișovan, 2008); Piclău, grui în Bârsana (Roșca, 2004). – Lat. *piculeus (MDA).
14. [DRAM 2015] picui, s.m. – (reg.; arh.) Vârf ascuțit, pisc, deal țuguiat, creastă. ♦ (top.) Picui, deal în Oncești, Vadu Izei, Valea Stejarului (Vișovan, 2005) și Suciu de Jos (Vișovan, 2008). – Lat. *piculeus (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL