1. [DEX '09] PICNIC, picnicuri, s. n. Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picnic] – Din fr. pique-nique.
2. [MDA2] picnic1 sn [At: PANN, Ș. I, 24/3 / Pl: ~uri / E: fr pique-nique] Masă și petrecere comună în aer liber, de obicei cu contribuția fiecărui participant.
3. [MDA2] picnic2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr pycnique] (Blg) Picnomorf.
4. [DEX '98] PICNIC, picnicuri, s. n. (Livr.) Masă (și petrecere) comună (în aer liber), de obicei cu contribuția fiecărui participant. [Acc. și: picnic] – Din fr. pique-nique.
5. [DLRLC] PICNIC, picnicuri, s. n. (Franțuzism) Masă comună (în aer liber) cu contribuția fiecărui participant. Acolo sînt baluri, cluburi, e teatru, e picnic. PANN, la CADE.
6. [DN] PICNIC s.n. Masă, petrecere (în aer liber) cu contribuția tuturor participanților. [< engl. picnic, cf. fr. pique-nique].
7. [DN] PICNIC, -Ă adj. (Biol.) Picnomorf. [< fr. pycnique].
8. [MDN '00] PICNIC/PICNIC s. n. masă rece în aer liber (la iarbă verde) cu contribuția tuturor participanților. (< fr. pique-nique)
9. [Șăineanu, ed. VI] picnic n. masă unde fiecare își plătește partea sa: în oraș sunt baluri, cluburi, e teatru, e picnic PANN (= fr. pique-nique).
10. [Scriban] *picníc n., pl. e (fr. pique-nique, de unde vine și engl. picnic). Petrecere în care fiecare îșĭ plătește consumațiunea saŭ șĭ-o aduce de acasă.
11. [DOOM 3] !picnic2 s. n., pl. picnicuri
12. [DOOM 3] picnic1 (biol.) adj. m., s. m., pl. picnici; adj. f., s. f. picnică, pl. picnice
13. [DOOM 2] picnic/picnic s. n., pl. picnicuri/ picnicuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL