1. [MDA2] picioc1 i [At: DR. V, 218 / E: fo] Strigăt cu care se cheamă calul.
2. [MDA2] picioc2 sm vz picioică
3. [DEX '09] PICIOCĂ s. f. v. picioică.
4. [DEX '09] PICIOICĂ, picioici, s. f. (Bot.; reg.) Cartof. [Var.: piciocă s. f.] – Din magh. pityóka.
5. [MDA2] bicioaică sf vz picioică
6. [MDA2] biciocă sf vz picioică
7. [MDA2] bicioică sf vz picioică
8. [MDA2] pârcioci ssp vz picioică
9. [MDA2] pârcioși ssp vz picioică
10. [MDA2] pecioaică sf vz picioică
11. [MDA2] peciog sm vz picioică
12. [MDA2] pecioică[1] sf vz picioică
13. [MDA2] piceucă sf vz picioică
14. [MDA2] picherce sf vz picioică
15. [MDA2] picheucă sf vz picioică
16. [MDA2] pichiocă sf vz picioică
17. [MDA2] pichioici[1] ssp vz picioică
18. [MDA2] picioacă sf vz picioică
19. [MDA2] picioagă sf vz picioică
20. [MDA2] picioance sfp vz picioică
21. [MDA2] picioarcă sf vz picioică
22. [MDA2] piciocă sf vz picioică
23. [MDA2] piciog sm vz picioică
24. [MDA2] piciogne ssp vz picioică
25. [MDA2] picioică sf [At: (a. 1774) IORGA, S. D. XIII, 75 / V: bi~, pârcioci ssp, pârcioși ssp, peciog sm, pecioaică, piceucă[1], picherce, picheucă, pichiocă, picioacă, picioagă, picioance sfp, picioarcă, ~oc sm, ~ocă, ~og sm, ~ogne ssp, ~onci ssp, ~orcă, ~oucă, piclioci, pitioci ssp, putuoacă[2], puțuoacă / Pl: ~oci, ~oce / E: mg pityoka] (Reg) 1 Cartof (Solanum tuberosum). 2 (Șîs ~ de pământ, piciocă iernatică, -icile lui Dumnezeu, piciucă porcească) Nap (Helianttrus tuberosus).
26. [MDA2] picionci ssp vz picioică
27. [MDA2] piciorcă sf vz picioică
28. [MDA2] picioucă sf vz picioică
29. [MDA2] pitioci ssp vz picioică
30. [MDA2] putuoacă sf vz picioică
31. [MDA2] puțoaică[1] sf vz picioică
32. [DLRLC] PICIOARCĂ s. f. v. picioică.
33. [DLRLC] PICIOICĂ, picioici, s. f. (Regional) Cartof. Vremea e tot uscată... or să se scumpească picioicile. CARAGIALE, O. VII 36. – Variantă: picioarcă s. f.
34. [Șăineanu, ed. VI] picioacă (picioarcă) f. Mold. Tr. cartof. [Ung. PUCSÓKA, PECSERKE (v. ciupercă)].
35. [Scriban] picéŭcă, V. picĭoacă.
36. [Scriban] picĭoácă și picĭoáĭcă f., pl. ocĭ și oĭcĭ (ung. pityóka și pucsóka, csucsorka și csicsóka, diformat din it. patata, cartof). Trans. Arg. ș. a. Cartof. – Și picéŭcă, pl. ĭ (Baĭa).
37. [Scriban] picĭoárcă (oa dift.) f., pl. e (din picioaĭcă). Trans. Gulie, nap porcesc.
38. [DOOM 3] picioică (reg.) (desp. -cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici
39. [DOOM 2] picioică (reg.) (-cioi-) s. f., g.-d. art. picioicii; pl. picioici
40. [DER] pecioică (-ci), s. f. – Cartof. – Var. picio(i)că, picio(r)că, pic(h)eucă. Mag. pityóka (Tiktin).
41. [DAR] picioc! interj. (reg.) strigăt cu care cheamă calul.
42. [DAR] picioacă, picioace, s.f. (reg.) cartof.
43. [DAR] picioarcă, picioarce, s.f. (reg.) cartof.
44. [DRAM 2021] picióică, picioici, s.f. (reg.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ: „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).
45. [DRAM 2015] picioică, picioici, s.f. – (reg.; bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALRRM, 1971: 440): „Am o groapă cu picioici / Și țoi da și tâie-on coș” (Bilțiu, 2006: 216). – Din magh. pityoka (DEX, MDA).
46. [DRAM] picioică, picioici, s.f. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloșcă, baraboi, poame de pământ (ALR 1971: 440). Picioicari, poreclă pentru locuitorii din Costeni-Lăpuș. – Din magh. pityoka.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL