1. [DEX '09] PAUCĂ, pauce, s. f. (Înv. și reg.) Instrument muzical de percuție; timpan. – Din germ. Pauke.
2. [MDA2] paucă1 sf [At: BARONZI, L. 116 / V: (reg) peucă / Pl: ~uce / E: ger Pauke] 1 (Îrg) Timpan Vz tâmpină, tobă. 2 (Mol; îf peucă) Fluier cu care se joacă copiii, făcut dintr-o coajă de salcie, dintr-o frunză de ceapă etc.
3. [DLRLC] PAUCĂ, pauce, s. f. (Germanism învechit) Tobă (în formă de ceaun) cu o singură suprafață de percuție și care este acordată; tîmpină. Începură a suna din tobe, din pauce, din trîmbițe și din surle. ODOBESCU, S. I 72. – Pronunțat: pau-că.
4. [Șăineanu, ed. VI] paucă f. tâmpină: începură a suna din pauce, din trâmbițe și din surle OD. [Nemț. PAUKE].
5. [Scriban] páucă f., pl. e (germ. pauke, d. lat. búccina, bucĭum. V. peucă). Vechĭ. Timpină, tarabană.
6. [MDA2] peucă sf vz paucă1
7. [Scriban] péŭcă f., pl. ĭ (cp. cu germ. pauke, timpină, tarabană, d. lat. bŭccina, goarnă. V. paucă). Mold. nord. Un fel de bîzîitoare lungă de vre-o 8-10 c.m. făcută dintr’o bucată de lemn, dintr’un fuștel de ceapă, dintr’o crănguță de salcie saŭ din gîterează de găină. (Se joacă copiiĭ cu ĭa). – În sud țúflică.
8. [DOOM 3] paucă (înv., reg.) (desp. pau-) s. f., g.-d. art. paucei; pl. pauce
9. [DOOM 2] paucă (înv., reg.) (pau-) s. f., g.-d. art. paucei; pl. pauce
10. [DER] paucă (pauce), s. f. – Tîmpină, tobă. Germ. Pauke (Tiktin). Pare să fie dubletul lui peucă, s. f. (Mold., fluier), cf. Scriban.
11. [DAR] paucă, pauce, s.f. (înv. și reg.) 1. instrument muzical de percuție; timpan. 2. fluier făcut din creangă de salcie de copii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL