1. [DEX '09] PETRECANIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). 2. Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
2. [MDA2] petrecanie sf [At: NEAGOE, ÎNV. 223/13 / V: (reg) ~ne / Pl: ~ii, (rar) ~cănii / E: petrece + anie] 1 (Înv) Moarte. 2 (Fam; îc) A-i face de ~ (cuiva) A omorî pe cineva. 3 (Îae) A risipi, a strica, a distruge un bun, un obiect. 4 (Îae) A cheltui tot. 5 (Îe) A-și face de ~ A se sinucide. 6 (Îe) A i se face (cuiva) de ~ A-și căuta moartea. 7 (Îae) A căuta singur primejdia. 8-9 (Înv) Petrecere (5-6). 10 (Îvp) Înmormântare. 11 (Trs) Priveghi la mort. 12-14 (Înv) Petrecere (10-11, 21). 15 (Îrg) Întâmplare. 16 (Îrg) Pățanie.
3. [DEX '98] PETRECANIE, (2, 3) petrecanii, s. f. 1. (Înv.) Moarte. ♦ (Astăzi fam.; în loc. vb.) A(-i) face de petrecanie = a) a lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). A i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a(-și) căuta moartea (cu lumânarea). A-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) Petrecere (3), chef. – Petrece + suf. -anie.
4. [DLRLC] PETRECANIE s. f. 1. (Familiar și popular) Petrecere. La vremea băilor să strîng și mulți streini, unde să urmează o petrecanie foarte veselă, după cum am auzit. GOLESCU, Î. 82. ♦ Ospăț organizat cu prilejul unui eveniment însemnat. S-au dus el a doaua zi să vadă petrecania fetei împăratului. SBIERA, P. 128. 2. (Învechit) Prohod de înmormîntare; p. ext. moarte. Smerenia și virtuțile episcopului Partenie erau așa lăudate, încît toți boierii țării se rugară de domn ca să-i lase lui pururea egumenia mănăstirii Snagovului, în toate zilele vieții sale, iar după petrecania lui, să nu se mai așeze alți străini. ODOBESCU, S. I 433. ◊ (Azi numai în expr.) A făcut (cuiva) de petrecanie = a omori (pe cineva), a răpune. Îl furase de cu noapte și se zorea... să-i facă de petrecanie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 95. Să puie mîna pe hoț spre a-i face de petrecanie. ISPIRESCU, L. 375. Fratele cel mic îngheță de frică văzînd că o singură femeie a putut face de petrecanie la atîtea străji. POPESCU, B. III 63. A i se face cuiva de petrecanie = a-i veni cuiva pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a căuta moartea cu lumînarea. (Rar) A face (neobișnuit a vedea) de petrecanie unui lucru = a nimici, a distruge; a da gata. Chimiță n-a moștenit decît vreo cincizeci de mii de franci cărora le-a văzut iute, iute de petrecanie, VLAHUȚĂ, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] petrecanie f. 1. fam. petrecere, distracțiune; 2. petrecerea unui mort: a face cuiva de petrecanie, a-l răpune, a-l da pierzării; fam. a da cuiva pașaportul, a-l expedia.
6. [Scriban] petrecánie f. Vechĭ. Felu de vĭață (de a trece pin vĭață). Amuzament: cu petrecăniĭ trăgănînd s’aŭ veselit (Cost. I, 311). Întîmplare. Ducerea unuĭ mort la groapă. Azĭ. Iron. A face cuĭva de petrecanie, a-l omorî orĭ a-l îndepărta, a-l mătrăși. (Și despre lucrurĭ: a face de petrecanie unuĭ vin, a-l bea). V. pogrebanie.
7. [MDA2] petrecane[1] sf vz petrecanie
8. [DOOM 3] petrecanie (înv.) (desp. pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecania (desp. -ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecanii, art. petrecaniile (desp. -ni-i-) (azi în: (fam.) a face de petrecanie)
9. [DOOM 2] petrecanie (înv.) (pe-tre-, -ni-e) s. f., art. petrecania (-ni-a), g.-d. art. petrecaniei; (întâmplări, petreceri) pl. petrecanii, art. petrecaniile (-ni-i-)
10. [Argou] a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide.
11. [DRAM 2021] petrecánie, petrecanii, s.f. 1. Funeralii, înmormântare: „Există credința că, așa cum e în ziua petrecaniei, așa i-a fost și viața mortului” (Faiciuc, 2008: 324). 2. Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Tăți nuntașii stau cu clopu-n cap, nime nu-l țâpă gios, c-apoi nu-i petrecanie” (Papahagi, 1925: 318). – Din petrece + suf. -anie (DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] petrecanie, petrecanii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria, 2001: 64). – Din petrece + suf. -anie (DEX, MDA).
13. [DRAM] petrecanie, -ii, s.f. – Praznic, ospăț funerar organizat de familia celui decedat și la care sunt invitați să participe neamuri, vecini, apropiați, prilej cu care se fac danii, pomene: „Să zie la petrecan’e” (Memoria 2001: 64). – Din petrece + -anie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL