1. [DEX '09] PATRAFIR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahil, (înv.) patrahil, patrahir s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.
2. [MDA2] patrafir sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 197/3 / V: epitrahil, (rar) epitrafil, epit~, (îrg) epitrahir, ~ahir[1], (înv) epatrahir, epetepetrahir[2], epetrafil, ~ahil, pătrahil, petrahil, petrail, (reg) epitrachil, epitrăhiliu, ~achir, petrachir / Pl: ~e / E: slv пєтрохиль, ngr ἐπιτραχάλι] 1 Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă brodată cu motive religioase, pe care preoții ortodocși îl poartă petrecut pe după gât, în față, în timp ce oficiază Si: orar1, paliu, stolă. 2 (Fig) Îndeplinire a obligațiilor de preot. 3 (Fig) Ceea ce câștigă un preot de pe urma oficiilor făcute în parohie. 4 (Fig) Autoritate preoțească. 5 (Pex) Forță spirituală.
3. [DLRLC] PATRAFIR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachir (RETEGANUL, P. II 64), pătrahil (NEGRUZZI, S. II 243), patrahir (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] patrafir n. veșmânt preoțesc atârnat de grumaz. [Slav. PATRAHILŬ, din gr. mod. EPITRAHÍLI (lit. de gât, de unde și forma bisericească epitrahil)].
5. [DEX '09] EPITRAHIL s. n. v. patrafir.
6. [DEX '09] PATRAHIL s. n. v. patrafir.
7. [DEX '09] PATRAHIR s. n. v. patrafir.
8. [MDA2] epitrahil sn vz patrahir
9. [MDA2] patrachir sn vz patrafir
10. [MDA2] patrahil sn vz patrafir
11. [MDA2] patrahir sn vz patrafir
12. [MDA2] pătrahil sn vz patrafir
13. [MDA2] petrachir sn vz patrafir
14. [MDA2] petrahil sn vz patrafir
15. [MDA2] petrail sn vz patrafir[1]
16. [CADE] EPITRAFIL, EPITRAHIL(IU) 👉 PATRAHIR.
17. [DLRLC] PATRACHIR s. n. v. patrafir.
18. [DLRLC] PĂTRAHIL s. n. v. patrafir.
19. [DLRM] EPITRAHIL, epitrahile, s. n. Patrafir. – Ngr. epitrachelion.
20. [Șăineanu, ed. VI] epitrahil n. V. patrafir.
21. [Scriban] *epitrahíl, V. patrahir.
22. [Scriban] patrahír n., pl. e (ngr. patrahili, mgr. epitrahílion, vgr. epitrahélion, d. ept, pe, și tráhelos, ceafă: vsl. ĭepitrahilĭ și petrahilŭ, rus. epitrahilĭ). O insignă a preutuluĭ ortodox cînd oficiază. (Consistă dintr’o bandă brodată, lată de vre-o 40 c.m. și pe care preutu șĭ-o atîrnă pe pept). Vechĭ și petrahíl, -ír, patrahil. Vest și patrafir. Ca neol. și epitrahil. V. căcĭulă.
23. [Scriban] petrahil și -ír, V. patrahir.
24. [DOOM 3] patrafir (desp. pa-tra-) s. n., pl. patrafire
25. [DOOM 2] patrafir (pa-tra-) s. n., pl. patrafire
26. [DER] patrafir (patrafire), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.
27. [Argou] patrafir, patrafiri s. m. (intl.) judecător.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL