1. [DEX '09] PETICUȚ, peticuțe, s. n. Diminutiv al lui petic; peticel. [Var.: petecuț s. n.] – Petic + suf. -uț.
2. [MDA2] peticuț sn [At: (a. 1812) URICARIUL, IV, 348/15 / V: ~tec~ (Pl și: nob, sm, ~tecuți), (reg) ~ă sf / Pl: ~e / E: petic + -uț] 1-6 (Șhp) Peticel (1-6). 7 (Reg) Crestătură făcută la urechile oilor, pentru a le însemna.
3. [DLRLC] PETICUȚ, peticuțe, s. n. (Și în forma petecuț) Diminutiv al lui petic. Ici-colo cîte un petecuț de fîneață așternut, ca un lăvicer, pe sub poalele brădetului. VLAHUȚĂ, O. AL. I 160. – Variantă: petecuț s. n.
4. [DEX '09] PETECUȚ s. n. v. peticuț.
5. [MDA2] petecuț sn vz peticuț
6. [MDA2] peticuță sf vz peticuț
7. [DOOM 3] peticuț s. n., pl. peticuțe
8. [DOOM 2] peticuț s. n., pl. peticuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL