1. [DEX '09] PESMET, pesmeți, s. m. 1. (Adesea la sg. cu sens de pl.) Felie de pâine sau de cozonac uscată sau prăjită. ♦ (La sg.) Pâine (albă) uscată, pisată sau măcinată mărunt. 2. Preparat culinar făcut de obicei din făină cu adaos de drojdie, unt, zahăr și ouă, tăiat în diferite forme și copt la cuptor. – Cf. tc. peksimet.
2. [MDA2] pesmet sm [At: (a. 1696) IORGA, S. D. V, 373 / V: ~sim~, ~med sm / Pl: ~eți / E: tc pecsimet] 1 (Lsg; csp) Felie de pâine sau de cozonac uscată sau prăjită special, care servește ca provizie în condiții grele de aprovizionare. 2 Epitet dat unei persoane foarte slabe. 3 (Lsg) Produs alimentar obținut prin uscarea bucăților de pâine albă sau intermediară și măcinarea acestora. 4 Preparat culinar obținut prin coacerea și uscarea, sub diferite forme, în funcție de sort, a unui aluat fermentat, cu sau fără adaos de zahăr, unt (margarină, ulei), ouă, lapte etc., în diverse proporții Vz biscuit.
3. [DLRLC] PESMET, pesmeți, s. m. Felie de pîine sau de cozonac, uscată sau prăjită, care se poate păstra mult timp (ca provizie). Mîncam numai soharici, un fel de pesmet negru ca noroiul și tare ca piatra; trebuia să-l moi o zi întreagă în apă, să-l faci terci ca să-l poți băga în gură. GHICA, S. 20. ♦ Preparat alimentar făcut din făină, unt, zahăr, ouă, tăiat în diferite forme și copt la cuptor; biscuit. M-am învățat cu țigări bune, cu fructe, cu pesmeți la ceai, cu belșug. C. PETRESCU, Î. II 54. Au strîns provizii: pesmeți, cutii de conserve, slănină și zahăr. BART, E. 277. ♦ (La sg.) Pîine uscată, pisată sau măcinată mărunt, întrebuințată la gătitul unor mîncări. Șnițel în pesmet.
4. [Șăineanu, ed. VI] pesmet n. 1. pâine răscoaptă în felii ce servă de proviziune pe drum, mai ales pentru militari; 2. un fel de prăjitură uscată pentru ceaiu sau vin. [Ung. PEZMÉT (cf. posmag)].
5. [Scriban] pesmét m. (ung. peszmét, peszmeg, d. turc. [pers.] peksimad, -at, -et, paksimat, compus d. turc. pek, uscat, și ar. simat, mîncare, prînz [de unde și rom. maĭ vechĭ și rar paximat, peximed]; mgr. paximáti, ngr. -ádi, sîrb. peksimit, bg. paksimat, pesmet. Cp. cu posmag). Posmag, biscot, pîne saŭ cozonac uscat saŭ prăjit a doŭa oară ca să se păstreze mult timp și să fie mîncat la nevoĭe. V. galetă.
6. [MDA2] pesimet sm vz pesmet[1]
7. [MDA2] pesmed[1] sm vz pesmet
8. [MDA2] pesmete[1] sm vz pesmet
9. [MDA2] pesmeț[1] sm vz pesmet
10. [MDA2] pezmet[1] sm vz pesmet
11. [MDA2] pismet[1] sm vz pesmet
12. [MDA2] pismeț[1] sm vz pesmet
13. [MDA2] pozmete[1] sm vz pesmet
14. [DOOM 3] pesmet s. m., pl. pesmeți
15. [DOOM 2] pesmet s. m., pl. pesmeți
16. [MDO] pesmet
17. [IVO-III] pesmet, -ți.
18. [DER] pesmet (pesmeți), s. m. – 1. Biscuit, pîine prăjită. – 2. Pîine măcinată. – Var. pezmet. Mr. piximete, puximade. Ngr. παξημάδι, prin intermediul mag. peszmét (Tiktin), tc. peksimet (Miklosich, Et. Wb., 236; Meyer, Türk. St., I, 58; Vasmer, Gr., 114; REW 6319; Lokotsch 1642), cf. vegl. paksimada, alb. peksimath, bg., sb., cr. paksimat, peksimit. E dubletul lui paximat (var. peximed), s. n. (înv., biscuit, pesmet), din mgr.; cf. posmag. – Der. pesmețar, s. m. (fabricant de biscuiți; ofițer de intendență).
19. [DGE] PESMET, pesmeți, s.m. 1. (La sg.) Pâine uscată sau prăjită, pisată sau măcinată mărunt, utilizată variat în bucătărie. 2. (În special la plural) Felii de pâine albă, prăjite sau uscate pentru a deveni crocante și conservabile de lungă durată, utilizate pe vremuri în timpul călătoriilor; în prezent se fabrică pesmeți speciali, dulci sau sărați, cu diverse arome, fiind consumați ca biscuiții crocanți (engl. crackers).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL