Definiție și ce înseamnă pescărel

1. [DEX '09] PESCĂREL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.[1]

2. [MDA2] pescărel sm [At: MARIAN, O. I, 51 / V: (reg) pascarăl, păs~, pischir~ / Pl: ~ei / E: pescar + -el] 1-6 (Șhp) Pescăraș (1-6). 7 (Orn; reg; șîc ~-albastru, ~-auriu, ~-verde, ~-vânăt) Pescar (10) (Alcedo althis). 8 (Orn; reg; șîc ~-negru, ~-de-gheață, ~-de-pădure, ~-de-pârâu, ~-de-apă, ~-de-munte, reg, păs~-de-păreie) Pescar (9) (Cinclus cinclus). 9 (Orn; reg) Cufundar (Gavia immer). 10 (Orn; reg) Codobatură (Motacilla alba).

3. [DEX '98] PESCĂREL, pescărei, s. m. Numele a două specii de păsări sălbatice care trăiesc pe lângă ape și se hrănesc cu pește (1): a) pescăraș (II); b) pasăre mică cu picioarele scurte, cu penele de pe gușă albe, iar în restul corpului brune-negricioase, cu coada scurtă și ridicată în sus (Cinclus cinclus). – Pescar + suf. -el.

4. [DLRLC] PESCĂREL, pescărei, s. m. Pescăraș. Un pescărel cu penet strălucit... își căuta așezare fluturînd din aripi. SADOVEANU, A. L. 194.

5. [Șăineanu, ed. VI] pescărel m. pasăre albă care sboară pe lângă suprafața apelor, ca să prinză peștișori, cu cari se nutrește (Alcedo ispida).

6. [Scriban] pescărél m., pl. eĭ (dim. d. pescar). Pescar (pasăre). – Și pă- (est).

7. [MDA2] miconac sm [At: BĂCESCU, PĂS. 112 / Pl: ? / E: nct] (Om; reg; pbl) Pescărel (Cinclus cinclus).

8. [MDA2] pascarăl sm vz pescărel

9. [MDA2] păscărel sm vz pescărel

10. [MDA2] pischirel sm vz pescărel

11. [MDA2] pișcărel[1] sm vz pescărel

12. [DOOM 3] pescărel (pasăre sălbatică) s. m., pl. pescărei, art. pescăreii

13. [DOOM 2] pescărel s. m., pl. pescărei, art. pescăreii

14. [DE] PESCĂRÉL (< pescar) s. m. Pasăre din ordinul paseriformelor, de mărimea uni sturz, brună-negricioasă pe spate, cu coadă scurtă și ridicată în sus; mierlă de pârâu (Cinclus cinclus). Trăiește pe lângă râurile de munte și se hrănește cu pește. ◊ P. albastru = pasăre ihtiofagă de mărimea unei vrăbii, cu penaj strălucitor, albastru-verzui și cioc lung, conic; pescăruș verde (Alcedo atthis ispida).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro