1. [DEX '09] PESCUIRE, pescuiri, s. f. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei. – V. pescui.
2. [MDA2] pescuire sf [At: DLRU / Pl: ~ri / E: pescui] 1-2 Prindere (a peștelui sau) a altor animale acvatice, de obicei cu instrumente speciale Si: pescuit (1-2), (îrg) pescărie (1-2), pescărit (1-2), (reg) pescuială (1-2). 3 Pescuit (3). 4 (Îvr) Pescărie (4). 5 (Fig; fam) Căutare insistentă. 6 (Fam) Vânare. 7 Pescuit (3).
3. [DEX '09] PESCUI, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A prinde pește (1) sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă, a pescări. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale. 2. Tranz. A scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera). 3. Tranz. Fig. (Fam.) A face rost de ceva greu de obținut. ♦ (Arg.) A acosta pe cineva; a agăța. – Din pește (după pescar).
4. [MDA2] păscui3 v vz pescui
5. [MDA2] pescui [At: ANON. CAR. / V: (îrg) păs~ / Pzi: ~esc / E: pește2] 1-2 vt A prinde (pește2 sau) alte animale acvatice, de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale Si: (îrg) a pescări. 3 vi (Îe) A ~ în (apă) tulbure A profita de o situație încordată sau neclară pentru a trage foloase personale. 4 vt (Îe) A tulbura apa ca să ~ască A provoca neînțelegeri pentru a trage foloase personale din ele. 5-6 vti (C. i. obiecte, situații greu de obținut) A căuta cu insistență. 7 vt A face rost. 8 vt (Fam) A vâna. 9 vt (Arg; c. i. persoane de sex feminin) A acosta.
6. [DLRLC] PESCUI, pescuiesc, vb. IV. 1. Intranz. A prinde pește sau alte animale acvatice comestibile. De aceea ai să-ți aduci aminte de mine cînd vei pescui în gîrla asta și eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, Î. A. 35. S-a apucat și-a pescuit și el... iar punga a pierdut-o în băltoacă. RETEGANUL, P. IV 23. Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare, Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Expr. A pescui în apă tulbure v. apă (I 2). 2. Tranz. A scoate (ceva sau pe cineva) din apă. A pescui perle. ▭ Vei căuta să pescuiești pe oamenii căzuți în mare, îi vei lua pe bord și-i vei ține... sub bună pază. GHICA, S. 405.
7. [Șăineanu, ed. VI] pescuì v. 1. a prinde pești sau alte animale acvatice; 2. a scoate din mare: a pescui mărgean; 3. fig. a pescui în apă turbure, a trage foloase din neorânduelile altora.
8. [Scriban] păscós, păscuĭésc, V. pesc-.
9. [Scriban] pescuĭésc v. tr. (d. pește saŭ pescar). Prind pește saŭ alte animale acŭatice. Scot din apă saŭ prind pe apă: s’a pescuit un cadavru. A pescui în apă tulbure, a trage foloase din dezordinile altora. – Și pă- (est).
10. [DOOM 3] pescuire s. f., g.-d. art. pescuirii; pl. pescuiri
11. [DOOM 2] pescuire s. f., g.-d. art. pescuirii; pl. pescuiri
12. [DOOM 3] pescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, 3 sg. pescuiește, imperf. 1 sg. pescuiam; conj. prez. 1 sg. să pescuiesc, 3 să pescuiască
13. [DOOM 2] pescui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, imperf. 3 sg. pescuia; conj. prez. 3 să pescuiască
14. [MDO] pescui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pescuiesc, conj. pescuiască)
15. [IVO-III] pescuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
16. [Argou] pescui, pescuiesc v. t. 1. a face rost de ceva greu de obținut. 2. a fura. 3. a acosta, a agăța. 4. a fi arestat. 5. (șc.) a copia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL