1. [DEX '09] PERVERTIRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a (se) perverti și rezultatul ei. – V. perverti.
2. [MDA2] pervertire sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. I, 238 / Pl: ~ri / E: perverti] 1 Schimbare în rău Si: degradare, stricare. 2 Determinare a unei evoluții spre cruzime, spre plăcerea de a face rău Si: corupere, degradare. 3 (Spc) Deviere de la normal a judecății morale Si: corpuție, depravare, stricare. 4 Denaturare a funcției normale a unui simț, a unui organ. 5 (Spc) Deviere a instinctului sexual a funcției de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.
3. [DLRLC] PERVERTIRE, pervertiri, s. f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; perversiune. ♦ Schimbare în rău, denaturare a funcției normale a unui organ. În această boală nu este o pervertire a funcției glandulare, ci o insuficiență sau lipsă totală de glandă. ANATOMIA 245.
4. [DN] PERVERTIRE s.f. Acțiunea de a perverti și rezultatul ei; stricare, depravare, corupere. [< perverti].
5. [DEX '09] PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să se schimbe sau a se schimba în rău (din punct de vedere moral); a (se) deprava, a (se) strica. ♦ A (se) schimba (prin denaturare) funcția normală a unui organ. – Din fr. pervertir.
6. [MDA2] perverti vt [At: MACEDONSKI, O. I, 120 / Pzi: ~tesc / E: fr pervertir] 1 (Fșa) A schimba ceva în rău Si: a degrada, a strica. 2 (C. i. oameni și manifestări ale lor) A face să devină crud, găsind plăcere în a face rău Si: a corupe, a degrada. 3 (Spc) A face să se devieze de la normal judecata morală a cuiva Si: a corupe, a deprava, a strica. 4 (C. i. simțuri, organe de simț) A denatura funcțiunea normală. 5 (C. i. instinctul sexual) A devia de la funcția de perpetuare a speciei, căutând satisfacție fără partener sau în relații însoțite de acte de cruzime.
7. [DLRLC] PERVERTI, pervertesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A corupe, a deprava, a strica. În ochii mei adînci, pe brînci un faun priveghează... Hipnotizări ce pervertesc rînjind împrăștiază. MACEDONSKI, O. I 120. Senzațiile noastre cele mai sincere sînt cele mai naive. Ele se arată ca o vibrare firească a sensibilității noastre nepervertită de nici un rafinament sau ipocrizie. DEMETRESCU, O. 148. ♦ A schimba funcția normală a unui organ, denaturînd-o.
8. [DN] PERVERTI vb. IV tr. A corupe, a deprava, a strica. ♦ A strica, a vicia funcția normală a unui organ, denaturînd-o. [< fr. pervertir, cf. lat. pervertere – a strica].
9. [MDN '00] PERVERTI vb. I. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava. II. tr. (fig.) a altera, a denatura. (< fr. pervertir, lat. pervertere)
10. [Șăineanu, ed. VI] pervertì v. 1. a schimba din bine în rău: luxul pervertește datinile; 2. fig. a denatura cu totul: a perverti sensul unei propozițiuni.
11. [Scriban] *pervertésc v. tr. (lat. pervértere, -versum, a perverti, a răsturna, d. vértere, a învîrti. V. con-vertesc, în-vîrtesc). Corup, stric, depravez: cărțile și ziarele rele pervertesc tinerimea. Denaturez, sucesc: a perverti un text.
12. [DOOM 3] pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri
13. [DOOM 2] pervertire s. f., g.-d. art. pervertirii; pl. pervertiri
14. [DOOM 3] perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, 3 sg. pervertește, imperf. 1 perverteam; conj. prez. 1 sg. să pervertesc, 3 să pervertească
15. [DOOM 2] perverti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pervertesc, imperf. 3 sg. pervertea; conj. prez. 3 să pervertească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL