1. [DEX '09] PERVERS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care este înclinat spre fapte reprobabile, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. care prezintă perversitate sexuală. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.
2. [MDA2] pervers, ~ă a [At: IORGOVICI, O. 86/8 / Pl: ~rși, ~e / E: fr pervers] 1 (D. oameni) Care este înclinat spre rău. 2 Căruia îi face plăcere să facă rău sau să-l încurajeze. 3 Care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, judecății, ideilor. 4 Imoral. 5 Corupt. 6 Fățarnic. 7 (D. manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care exprimă perversitate (8).
3. [DEX '98] PERVERS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecății, a ideilor, descompus din punct de vedere moral; corupt, depravat, imoral; (cu sens atenuat) perfid, fățarnic; spec. anormal din punctul de vedere al comportării în relațiile sexuale. ♦ (Despre manifestările, instinctele etc. oamenilor) Care trădează, exprimă, reflectă perversitate. – Din fr. pervers.
4. [DLRLC] PERVERS, -Ă, perverși, -se, adj. (Despre oameni) Corupt, depravat, stricat, imoral; anormal din punct de vedere sexual. Omul acesta pervers are o virtute, conștiința ticăloșiei lui. CARAGIALE, O. III 14. ♦ Care prezintă manifestări împotriva naturii omenești; înclinat spre răutate, gata să facă rău. Sînt suflete a căror tainică substanță este omogenă, fie ele bune ori perverse. GALACTION, O. I 94. Ana i se înfățișă ca o ființă perversă, care îi amăgise, ii furase iubirea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 182. ◊ (Substantivat) În afară de un număr infim de perverși – dacă or fi existînd cu adevărat – nimeni nu poate face răul dacă inteligența lui nu-i primește asta. CAMIL PETRESCU, U. N. 39.
5. [DN] PERVERS, -Ă adj. Corupt, depravat; anormal din punct de vedere sexual. ♦ Perfid, fățarnic; înclinat spre fapte rele. [< fr. pervers, cf. lat. perversus – întors, în sens contrar].
6. [MDN '00] PERVERS, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) anormal din punct de vedere sexual; corupt, depravat. 2. (om) perfid; înclinat spre fapte rele. (< fr. pervers, lat. perversus)
7. [Șăineanu, ed. VI] pervers a. 1. foarte răutăcios, pornit la rele; 2. depravat. ║ m. om pervers.
8. [Scriban] *pervérs, -ă adj. (lat. perversus. V. di-vers). Foarte răŭ la suflet, infernal. Corupt, depravat. Subst. Un pervers.
9. [DOOM 3] pervers adj. m., s. m., pl. perverși; adj. f., s. f. perversă, pl. perverse
10. [DOOM 2] pervers adj. m., s. m., pl. perverși; adj. f., s. f. perversă, pl. perverse
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL