1. [DEX '09] PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.
2. [MDA2] persuasiv, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 193 / V: (înv) ~sva~ / S și: ~aziv / Pl: ~i, ~e / E: fr persuasif] (Liv) 1-3 Care urmărește sau are darul de a persuada (1-3) pe cineva Vz convingător, elocvent, insistent, stăruitor.
3. [DEX '98] PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmărește sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.
4. [DLRLC] PERSUASIV, -Ă, persuasivi, -e, adj. Care urmărește să convingă, convingător, insistent, stăruitor. Dar oricît de persuasive ar fi aceste manevre, singuraticul arbore nu se lasă înșelat. BOGZA, C. O. 351.
5. [DN] PERSUASIV, -Ă adj. Convingător; insistent. [< fr. persuasif].
6. [MDN '00] PERSUASIV, -Ă adj. convingător; insistent, stăruitor. (< fr. persuasif)
7. [MDA2] persvasiv, ~ă a vz persuasiv
8. [Șăineanu, ed. VI] persuaziv a. care are puterea de a convinge: limbaj, orator persuaziv.
9. [Scriban] *persuazív, -ă adj. (mlat. persuasivus, d. per-suadére, -suasum, a convinge). Convingător: elocŭență persuazivă. Adv. În mod convingător: a vorbi persuaziv.
10. [DOOM 3] persuasiv (desp. -su-a-) adj. m., pl. persuasivi; f. persuasivă, pl. persuasive
11. [DOOM 2] persuasiv (-su-a-) adj. m., pl. persuasivi; f. persuasivă, pl. persuasive
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL