1. [DEX '09] PERSEVERENT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.
2. [MDA2] perseverent, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 498 / V: (înv) ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr persévérant] 1 (D. oameni) Care rămâne ferm într-o idee. 2 (D. oameni) Care stăruie cu răbdare și convingere într-o acțiune Si: stăruitor, tenace. 3 (D. manifestările, acțiunile oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate.
3. [DLRLC] PERSEVERENT, -Ă, perseverenți, -te, adj. Care perseverează în convingeri, în atitudini, în muncă, care nu se descurajează în fața dificultăților; stăruitor, tenace. Popoarele se pătrund de conștiința că prin luptă perseverentă și dîrză pot obține victoria păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. Fiți perseverent și dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33.
4. [DN] PERSEVERENT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant].
5. [MDN '00] PERSEVERENT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant)
6. [MDA2] perseverant, ~ă a vz perseverent
7. [Scriban] *perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent.
8. [DOOM 3] perseverent adj. m., pl. perseverenți; f. perseverentă, pl. perseverente
9. [DOOM 2] perseverent adj. m., pl. perseverenți; f. perseverentă, pl. perseverente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL