1. [DEX '09] PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: perinuță s. f.] – Pernă + suf. -uță.
2. [MDA2] pernuță sf [At: DRLU / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -uță] 1-6 (Șhp) Perniță (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Perniță (8). 9 Fiecare dintre proeminențele moi de la extremitatea degetelor unor feline, la adăpostul cărora acestea își pot retrage ghearele. 10 (Pex; imp) Proeminență situată în partea extremă a copitei calului.
3. [DLRLC] PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. (Uneori în forma perinuță) Perniță. Odaia era plină de pernuțe. C. PETRESCU, C. V. 211. [Acul:] Fetele mă pun în cutiuțe, mă înfig în pernuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru. CREANGĂ, O. A. 288. Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța. TEODORESCU, P. P. 288. – Variantă: perinuță s. f.
4. [DEX '09] PERINUȚĂ s. f. v. pernuță.
5. [MDA2] perinuță sf vz pernuță
6. [Scriban] perníță și -úță f., pl. e (d. pernă). Pernă mică, maĭ ales aceĭa în care se țin înfipte acele de cusut.
7. [DOOM 3] pernuță s. f., g.-d. art. pernuței; pl. pernuțe
8. [DOOM 2] pernuță s. f., g.-d. art. pernuței; pl. pernuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL