1. [DEX '09] PERNIOARĂ, pernioare, s. f. (Pop.) Perniță (I 1). [Pr.: -ni-oa-] – Pernă + suf. -ioară.
2. [MDA2] pernioară sf [At: ALECSANDRI, P. P. 356 / V: ~rin~, (reg) ~ri~ / P: ~ni-oa~ / Pl: ~re / E: pernă + -ioară] 1-6 (Pop; șhp) Perniță (1-6).
3. [DLRLC] PERNIOARĂ, pernioare, s. f. (Popular) Perniță. Du-te-n tindă pe lăicioară, Că ți-oi duce-o pernioară. BIBICESCU, P. P. 13. Mai bine c-un bărbățel Dacă-i blînd și tinerel, Că-ți spune două-trei glume Cum îți e mai drag pe lume Și-ți așază-o pernioară Pe prispă serile-afară. ALECSANDRI, P. P. 356. – Pronunțat: -ni-oa-.
4. [MDA2] perinioară sf vz pernioară
5. [MDA2] perioară3 sf vz pernioară
6. [DOOM 3] pernioară (pop.) (desp. -ni-oa-) s. f., g.-d. art. pernioarei; pl. pernioare
7. [DOOM 2] pernioară (pop.) (-ni-oa-) s. f., g.-d. art. pernioarei; pl. pernioare
8. [DAR] pernioară, pernioare, s.f. (pop.) 1. perniță, pernuță, pernișoară. 2. pernă mică pusă sub șa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL