1. [DEX '09] PERIGEU, perigee, s. n. Punct în care un astru sau un satelit artificial aflat în mișcare orbitală se găsește cel mai aproape de Pământ. ♦ Moment, timp în care astrul sau satelitul se află în acest punct. – Din fr. périgée, lat. perigaeum.
2. [MDA2] perigeu sn [At: GENILIE, G. 76/17 / Pl: ~gee / E: fr périgée, lat perigeum] 1 Punct în care un astru sau un satelit artificial, în mișcarea lui arbitrară, se află cel mai aproape de pământ. 2 Timp în care un astru sau un satelit artificial se află în acest punct.
3. [DLRLC] PERIGEU s. n. (În opoziție cu apogeu) Punctul cel mai apropiat de pămînt de pe orbita unui astru. Perigeul lunii. ♦ Epoca în care astrul se găsește în acest punct.
4. [DN] PERIGEU s.n. Punctul cel mai apropiat de Pămînt de pe orbita unui astru sau a unui satelit artificial; timpul în care astrul sau satelitul respectiv se găsește în acest punct. [Pron. -geu. / < fr. périgée, cf. gr. perigeios < peri – împrejur, ge – pămînt].
5. [MDN '00] PERIGEU s. n. punctul cel mai apropiat de Pământ de pe orbita unui satelit al acestuia. (< fr. périgée, lat. perigaeum)
6. [Scriban] *perigéŭ n., pl. ee (vgr. perigeion, d. peri, în prejur, și gê, pămînt. V. ipo-geŭ, peri-eliŭ). Astr. Acel punct al orbiteĭ uneĭ planete cînd e maĭ apropiată de pămînt, în opoz. cu apogeŭ.
7. [DOOM 3] perigeu s. n., art. perigeul; pl. perigee
8. [DOOM 2] perigeu s. n., art. perigeul; pl. perigee
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL