1. [DEX '09] PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
2. [MDA2] periclita vt [At: TELEGRAFUL (1854), 661/17 / Pzi: ~tez / E: fr péricliter] (Liv) A primejdui.
3. [DEX '98] PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. (Livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter.
4. [DLRLC] PERICLITA, periclitez, vb. I. Tranz. A pune în pericol; a expune pericolului, a primejdui. Iată dar o nouă șiră de stînci, printre care traducătorul cată să-și prefire vasul, fără de a-l periclita, izbindu-l prea tare de vreuna din ele. ODOBESCU, S. II 368.
5. [DN] PERICLITA vb. I. tr. A pune în pericol; a primejdui. [< fr. péricliter, cf. lat. periclitari].
6. [MDN '00] PERICLITA vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari)
7. [Șăineanu, ed. VI] periclità v. a fi în pericol.
8. [Scriban] *periclitéz v. tr. (lat. periclitor, -tári; fr. péricliter). Primejduĭesc, expun pericululuĭ.
9. [DOOM 3] periclita (a ~) (desp. -ri-cli-) vb., ind. prez. 1 sg. periclitez, 3 periclitează; conj. prez. 1 sg. să periclitez, 3 să pericliteze
10. [DOOM 2] periclita (a ~) (-ri-cli-) vb., ind. prez. 3 periclitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL