1. [DEX '09] PERFIDIE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparențelor (binevoitoare). [Acc. și: perfidie] – Din fr. perfidie.
2. [MDA2] perfidie sf [At: CALENDARIU (1794), 36/32 / A și: ~fid~ / Pl: ~ii / E: fr perfidie] 1 Caracter perfid (1) al cuiva. 2 (Ccr) Manifestare perfidă (1) a cuiva.
3. [DLRLC] PERFIDIE, perfidii, s. f. Trăsătură de caracter care ascunde răutate, viclenie, necinste; faptă rea și vicleană. V. fățărnicie, viclenie, ipocrizie. Numai atunci a înțeles Tudor perfidia grecilor, atunci a văzut că scopul lor era să-l lase singur în contra turcilor. GHICA, S. 110. Aflînd el... că împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta, se mînie foarte de înșelăciunea, nemulțumirea și perfidia împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. ◊ (Personificat) Amăgit cu promisiuni de iertare... Potcoavă se dede el însuși... în ghearele perfidiei: fu ferecat... și aruncat în temniță! HASDEU, I. V. 192.
4. [DN] PERFIDIE s.f. Lipsă de cinste, de loialitate; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ♦ Faptă perfidă. [Gen. -iei. / < fr. perfidie, lat. perfidia].
5. [MDN '00] PERFIDIE s. f. caracter perfid; lipsă de loialitate, de cinste; viclenie, fățărnicie, ipocrizie. ◊ faptă perfidă. (< fr. perfidie)
6. [Șăineanu, ed. VI] perfidie f. lipsă de credință, viclenie, trădare.
7. [Scriban] *perfidíe f. (fr. perfidie) și perfídie f. (lat. perfidia). Viclenie, ascunderea relelor intențiunĭ.
8. [DOOM 3] perfidie s. f., art. perfidia, g.-d. art. perfidiei; pl. perfidii, art. perfidiile (desp. -di-i-)
9. [DOOM 2] perfidie s. f., art. perfidia, g.-d. art. perfidiei; pl. perfidii, art. perfidiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL