1. [DEX '09] PERFID, -Ă, perfizi, -de, adj. (Despre oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere. ♦ (Despre manifestările oamenilor, fenomene, lucruri) Care este vătămător, periculos, fără să pară astfel. – Din fr. perfide.
2. [MDA2] perfid, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 36/28 / Pl: ~izi, ~e / E: fr perfide] 1 (D. oameni) Care, sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste Si: fățarnic. 2 (Asr) Care nu-și respectă cuvântul dat Si: necinstit. 3 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care, în ciuda aparențelor, este periculos, vătămător. 4 (Pex; d. lucruri, fenomene) Care ascunde un pericol nebănuit. 5 Înșelător.
3. [DLRLC] PERFID, -Ă, perfizi, -de, adj. Care sub o înfățișare binevoitoare sau indiferentă ascunde răutate, viclenie, necinste. V. fățarnic, prefăcut, ipocrit. A îndreptat șalul și s-a oprit, perfidă. CAMIL PETRESCU, N. 113. Aveam înaintea mea pe un artist perfid, ori pe un smintit de bună-credință? GALACTION, O. I 229.
4. [DN] PERFID, -Ă adj. Înclinat să facă rău, ascunzîndu-și intențiile sub o înfățișare binevoitoare; viclean, fățarnic, prefăcut, ipocrit. [Cf. fr. perfide, lat. perfidus].
5. [MDN '00] PERFID, -Ă adj. s. m. f. (om) care sub o înfățișare binevoitoare ascunde răutate, viclenie; fățarnic, prefăcut, ipocrit. (< fr. perfide)
6. [Șăineanu, ed. VI] perfid a. și m. care calcă cuvântul dat, care nu păzește credința.
7. [Scriban] *perfíd, -ă adj. (fr. perfide, d. lat. pérfidus, d. fides, fidelitate). Viclean, care-șĭ ascunde intențiunile cele rele.
8. [DOOM 3] perfid adj. m., pl. perfizi; f. perfidă, pl. perfide
9. [DOOM 2] perfid adj. m., pl. perfizi; f. perfidă, pl. perfide
10. [IVO-III] perfid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL