1. [DEX '09] PERFECȚIONAT, -Ă, perfecționați, -te, adj. Care a devenit de o mai bună calitate, îmbunătățit (calitativ); care reprezintă un progres. [Pr.: -ți-o-] – V. perfecționa.
2. [MDA2] perfecționat, ~ă a [At: BREZOIANU, R. 367/20 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: perfecționa] 1 Care a devenit mai bun din punct de vedere calitativ. 2 Care s-a îmbunătățit. 3 Care reprezintă un progres. 4 Care a urmat un curs pentru a-și îmbunătăți calificarea profesională.
3. [DLRLC] PERFECȚIONAT, -Ă, perfecționați, -te, adj. Îmbunătățit (calitativ), desăvîrșit. Întrebuințarea mașinilor perfecționate.
4. [DEX '09] PERFECȚIONA, perfecționez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbunătăți calitativ. ♦ A face să acumuleze sau a acumula (prin studii sistematice) cunoștințe temeinice (și noi) într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. perfectionner.
5. [MDA2] perfecsiona v vz perfecționa
6. [MDA2] perfecționa vtr [At: HELIADE, D. J. 24/16 / V: (înv) ~csi~ / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr perfectionner] 1-2 A (se) face mai bun Si: (rar) a (se) perfectiza (1-2). 3-4 A (se) îmbunătăți calitativ Si: (rar) a (se) perfectiza (3-4). 5-6 A(-și) corecta defectele Si: (rar) a (se) perfectiza (5-6). 7-8 (A face să acumuleze sau) a acumula, prin studii sistematice, cunoștințe temeinice într-un domeniu.
7. [DLRLC] PERFECȚIONA, perfecționez, vb. I. Tranz. A face mai bun, a îmbunătăți calitativ; a desăvîrși. Omenirea evolua încet, transformîndu-se pe măsură ce-și perfecționa uneltele. BOGZA, M. S. 61. ◊ Refl. (Despre oameni) A-și ridica nivelul cunoștințelor pe baza studiului și a experienței practice, a-și dezvolta însușirile; a-și aprofunda și desăvîrși cunoștințele într-un domeniu, într-o specialitate. Oamenii cresc și se perfecționează în procesul muncii creatoare. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 72. [Despot] se perfecționează în limbile latină, italiană și spaniolă. ALECSANDRI, T. II 48. – Pronunțat: -ți-o-.
8. [DN] PERFECȚIONA vb. I. tr., refl. A (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile, defectele. ♦ refl. A se specializa. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. perfectionner]
9. [MDN '00] PERFECȚIONA vb. I. tr., refl. a (se) face mai bun, mai util; a(-și) corecta greșelile. II. refl. a-și desăvârși pregătirea profesională. (< fr. perfectionner)
10. [Șăineanu, ed. VI] perfecționà v. a (se) face mai perfect.
11. [Scriban] *perfecționéz v. tr. (fr. perfectionner). Fac din ce în ce maĭ bun, duc spre perfecțiune.
12. [DOOM 3] perfecționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. perfecționez, 3 perfecționează; conj. prez. 1 sg. să perfecționez, 3 să perfecționeze
13. [DOOM 2] perfecționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 perfecționează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL