1. [DEX '09] PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). – Din perfect.
2. [MDA2] perfecta vt [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~tez / E: perfect2] 1 (C. i. tranzacții, acorduri) A definitiva. 2 (C. i. tranzacții, acorduri) A desăvârși în condiții foarte bune.
3. [DLRLC] PERFECTA, perfectez, vb. I. Tranz. (Cu privire la tranzacții, acorduri, pacte) A desăvîrși, a încheia.
4. [DN] PERFECTA vb. I. tr. A definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). [Cf. it. perfettare, fr. parfaire].
5. [MDN '00] PERFECTA vb. tr. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție). (< perfect)
6. [DOOM 3] perfecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perfectez, 3 perfectează; conj. prez. 1 sg. să perfectez, 3 să perfecteze
7. [DOOM 2] perfecta (a ~) vb., ind. prez. 3 perfectează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL