1. [MDA2] părătuș sm [At: PSALT. 37 / V: pălă~, pănă~, ~ăntuș, peretuș / E: împărătuș] 1 (Atm; reg) Omușor. 2 (Atm; îrg) Palat2 (1).
2. [Scriban] părătúș n., pl. e și urĭ (dim. d. *părat, d. lat. palatum, îld. pănaț, d. palatium. V. păraț). Vechĭ. Păraț. Omușor. – Azĭ (Cov.) peretúș și (Trans. Moild.) împărătúș (după împărat) și părătúș, omușor, limburuș.
3. [MDA2] pălătuș sm vz părătuș
4. [MDA2] pănătuș sm vz părătuș
5. [MDA2] părăntuș sm vz părătuș
6. [MDA2] peretuș sm vz părătuș
7. [CADE] ❍ ÎMPĂRĂTUȘ2, PĂRĂTUȘ sm. Mold. Tr.-Carp. 🫀 Omușor: Și ți-oiu săca rădăcinile Din împăratuș, De sub împăratuș, Din vinele grumazilor... (BRL.) [*părat, sg. refăcut din pl. părați < lat. palatinum; 👉 PĂRAT].
8. [Scriban] peretúș, V. părătuș.
9. [DAR] părătuș, părătuși, s.m. (reg.) 1. uvulă, omușor. 2. (înv.) cerul-gurii, palat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL