1. [DEX '09] PEREMPȚIUNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption.
2. [MDA2] perempțiune sf [At: ANTONESCU, D. / V: (rar) ~mț~ / P: ~pți-u~ / Pl: ~ni / E: fr péremption] (Jur) 1 Stingere a unui proces în fața unei instanțe din cauza lipsei de acțiune în termenul legal. 2 Perimare.
3. [DLRLC] PEREMPȚIUNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Perimare.
4. [DN] PEREMPȚIUNE s.f. Stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. [Pron. -ți-u. / < fr. péremption, lat. peremptio].
5. [MDN '00] PEREMPȚIUNE s. f. (jur.) stingere a unui proces după un anumit timp; perimare. (< fr. péremption, lat. peremptio)
6. [Scriban] *perempțiúne f. (lat. per-émptio, -ónis, d. perímere, peremptum, a ucide. V. perimez). Jur. Anularea pin prescripțiune a uneĭ procedurĭ civile.
7. [MDA2] peremțiune sf vz perempțiune
8. [DOOM 3] perempțiune (jur.: perimarea unei acțiuni) (desp. -remp-ți-u-) s. f., g.-d. art. perempțiunii; pl. perempțiuni
9. [DOOM 2] perempțiune (perimarea unei acțiuni juridice) (-remp-ți-u-) s. f., g.-d. art. perempțiunii; pl. perempțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL