1. [DEX '09] PERDIȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition.
2. [MDA2] perdiție sf [At: BARCIANU / V: (rar) ~iune / Pl: (rar) ~ii / E: fr perdition] 1 Stare de decădere morală în care se află cineva Si: pierzanie. 2 Ceea ce provoacă o decădere morală cuiva.
3. [DLRLC] PERDIȚIE, perdiții, s. f. Pierzanie; desfrînare, desfrîu. După ochii cu care mă privește mama Ruxandra, înțeleg că sînt socotit un fel de geniu al răului și un demon al perdiției. C. PETRESCU, R. DR. 121.
4. [DN] PERDIȚIE s.f. Stricăciune morală; corupție. [Gen. -iei, var. perdițiune s.f. / < fr. perdition, lat. perditio].
5. [MDN '00] PERDIȚIE s. f. stare de cădere morală; pierzanie; corupție, desfrâu. (< fr. perdition, lat. perditio)
6. [MDA2] perdițiune sf vz perdiție
7. [DN] PERDIȚIUNE s.f. v. perdiție.
8. [Scriban] *perdițiúne f. (lat. perditio, -ónis). Acțiunea de a perde saŭ de a se perde sufletește: local de perdițiune.
9. [DOOM 3] perdiție (desp. -ți-e) s. f., art. perdiția (desp. -ți-a), g.-d. art. perdiției; pl. perdiții, art. perdițiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] perdiție (-ți-e) s. f., art. perdiția (-ți-a), g.-d. art. perdiției; pl. perdiții, art. perdițiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL