1. [DEX '09] PERDELUIT, -Ă, perdeluiți, -te, adj. (Rar) Acoperit cu perdele (1). – V. perdelui.
2. [MDA2] perdeluit, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 14 / Pl: ~iți, ~e / E: perdelui] 1 (Rar) Acoperit cu perdele (1). 2 (Pan) Care are aspectul unei perdele (1). 3 Care acoperă vederea, lumina etc. 4 Ca o perdea (1).
3. [DEX '98] PERDELUIT, -Ă, perdeluiți, -te, adj. (Rar) Acoperit cu perdele (1). – V. perdelui.
4. [DLRLC] PERDELUIT, -Ă, perdeluiți, -te, adj. (Rar) Acoperit cu perdele. În acea încăpere... cu geamurile perdeluite, cîte neuitate ceasuri m-a ținut, pironit în jilț, convorbirea oaspelui. M. I. CARAGIALE, C. 14.
5. [DEX '09] PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într-o perdea (1). – Perdea + suf. -ălui.
6. [MDA2] perdelui [At: CARAGIALE, M. 7 / Pzi: ~esc / E: perdea + -ălui] 1 vt A acoperi cu o perdea. 2 vt A învălui ceva ca o perdea. 3 vr A se lăsa ca o perdea.
7. [DLRLC] PERDELUI, perdeluiesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales poetic) A acoperi, a învălui ceva ca într-o perdea. Nori întunecați perdeluiau stelele. SANDU-ALDEA, U. P. 85. În înalt, nori după nori zburau opăciți perdeluind în clipe largi, cînd mai gros, cînd mai subțire, lumina ostenită a sfertului din urmă. CARAGIALE, O. I 334. ♦ Refl. A se așeza ca o perdea în fața unui obiect, ascunzîndu-l sau acoperindu-l. Asupra lunii se perdeluiau nouri, împuținîndu-i lumina. SADOVEANU, F. J. 173.
8. [DOOM 3] perdelui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiesc, 3 sg. perdeluiește, imperf. 1 perdeluiam; conj. prez. 1 sg. să perdeluiesc, 3 să perdeluiască
9. [DOOM 2] perdelui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. perdeluiesc, imperf. 3 sg. perdeluia; conj. prez. 3 să perdeluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL