1. [DEX '09] PERCHEZIȚIE s. f. v. perchiziție.
2. [MDA2] percheziție sf [At: MAIORESCU, D. II, 30 / V: ~rchiz~, (înv) ~rchizițiune / Pl: ~ii / E: fr perquisition] 1 Cercetare făcută asupra unei persoane sau într-o locuință de către organele de urmărire penală ori de către procuror, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului Si: percheziționare (1). 2 (Pgn) Cercetare amănunțită Si: percheziționare (2).
3. [DEX '98] PERCHEZIȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchiziție, (înv.) perchizițiune s. f.] – Din fr. perquisition.
4. [DLRLC] PERCHEZIȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de procuratură sau de organele miliției asupra unei persoane bănuite de săvîrșirea unei infracțiuni sau la domiciliul acelei persoane pentru a găsi dovezi sau indicii de vinovăție. Cu îndemînare de polițist la o percheziție corporală, scoase din buzunarul lui Mihai, de la piept, un portțigaret. C. PETRESCU, Î. I 6. – Variantă: (învechit) perchezițiune (GHICA, S. A. 148) s. f.
5. [DN] PERCHEZIȚIE s.f. Cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune sau la domiciliul acesteia. ♦ (p. ext.) Cercetare amănunțită, scotocire. [Gen. -iei, var. perchezițiune, perchiziție s.f. / < fr. perquisition, cf. lat. perquisitio – cercetare].
6. [MDN '00] PERCHEZIȚIE s. f. cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune, sau la domiciliul acesteia. (< fr. perquisition, lat. perquisitio)[1]
7. [DEX '09] PERCHIZIȚIE, perchiziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ori la domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o infracțiune sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: percheziție (înv.) perchizițiune s. f.] – Din fr. perquisition.
8. [DEX '09] PERCHIZIȚIUNE s. f. v. perchiziție.
9. [MDA2] perchiziție sf vz percheziție
10. [MDA2] perchizițiune sf vz percheziție
11. [DEX '98] PERCHIZIȚIE s. f. v. percheziție.
12. [DEX '98] PERCHIZIȚIUNE s. f. v. percheziție.
13. [DLRLC] PERCHEZIȚIUNE s. f. V. percheziție.
14. [DLRM] PERCHEZIȚIUNE s. f. v. percheziție.
15. [DN] PERCHEZIȚIUNE s.f. v. percheziție.
16. [DN] PERCHIZIȚIE s.f. v. percheziție.
17. [Șăineanu, ed. VI] perchiziți(un)e f. cercetare minuțioasă.
18. [Scriban] *perchizițiúne f. (lat. perquisitio, -ónis, d. perquirere, -quisitum, a căuta, a cerceta peste tot, d. quáerere, a căuta. V. cer 3, achizițiune). Cercetare, scotocire amănunțită: la perchizițiunea care i s’a făcut s’aŭ găsit în buzunarele luĭ și supt pat baniĭ furațĭ. – Și -íție. Vulg. perchezíție.
19. [DOOM 3] !percheziție (desp. -ți-e) s. f., art. percheziția (desp. -ți-a), g.-d. art. percheziției; pl. percheziții, art. perchezițiile (desp. -ți-i-)
20. [MDO] percheziție
21. [IVO-III] percheziție, -ției gen. a.
22. [DOOM 2] perchiziție/percheziție (-ți-e) s. f., art. perchiziția/percheziția (-ți-a), g.-d. art. perchiziției/percheziției; pl. perchiziții/percheziții, art. perchizițiile/perchezițiile (-ți-i-)
23. [DER] percheziție (percheziții), s. f. – Cercetare, scotocire. – Var. perchezițiune. Fr. perquisition. – Der. percheziționa, vb. (a cerceta), din fr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL