1. [DEX '09] PENTATEUH n. pr. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament. – Din lat. Pentateuchus, fr. pentateuque.
2. [MDA2] pentateuh sn [At: DRLU / V: (înv) ~uc / S și: ~uch / Pl: ~uri / E: lat Pentateuchus, ngr πεντατεῦχος, fr pentateuque] Biblie care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament, atribuite de tradițiile iudaică și creștină conducătorului și legislatorului poporului evreu, Moise.
3. [DEX '98] PENTATEUH, pentateuhuri, s. n. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament. – Din lat. Pentateuchus, fr. pentateuque.
4. [MDA2] pentateuc sn vz pentateuh
5. [DLRLC] PENTATEUC, pentateucuri, s. n. Partea Bibliei care cuprinde primele cinci părți ale Vechiului Testament.
6. [Șăineanu, ed. VI] Pentateuc n. partea Bibliei coprinzând cele 5 cărți ale lui Moise.
7. [Scriban] *pentatéuc și -téŭc n., pl. e și urĭ (vgr. pentáteuhos f., d. pénte, cincĭ, și teŭhos, carte). Acea parte a Vechĭuluĭ Testament care cuprinde cele cincĭ cărțĭ ale luĭ Moĭse (Geneza, Exodu, Leviticu, Numerele și Deŭteronomu).
8. [DOOM 3] Pentateuh s. propriu n.
9. [DOOM 2] !Pentateuh s. propriu n.
10. [IVO-III] pentateuc[1].
11. [D.Religios] pentateuh, pentateuhuri s. n. Parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărți ale Vechiului Testament, scrise de Moise: Facerea (Geneza), Ieșirea (Exodul), Levitivul, Numerii și Deuteronomul. [Var.: pentateuc s. n.] – Din lat. Pentateuchus, gr. pentatevkos, fr. pentateuque.
12. [DE] PENTATEÚH, parte a Bibliei cuprinzând primele cinci cărți ale „Vechiului Testament”: „Facerea”, „Ieșirea”, „Leviticul”, „Numerii” și „Deuterenomul”; întocmite prin sec. 6 î. Hr. și unificate în sec. 5 î. Hr. Atribuite, de tradiție, lui Moise. Denumirea ebraică: Tora (Thora).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL