1. [DEX '09] PENSULA, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă.
2. [MDA2] pensula vt [At: C. PETRESCU, C. V. 259 / Pzi: ~lez / E: pensulă] 1 A întinde cu pensula (1), pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc. 2-3 (A vopsi sau) a colora cu pensula. 4 (Med; spc) A badijona cu o pensulă (1). 5 (Rar) A aduna cu pensula.
3. [DLRLC] PENSULA, pensulez, vb. I. Tranz. (Rar, folosit și absolut) A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac, clei etc. Rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. ♦ A badijona cu un dezinfectant.
4. [DN] PENSULA vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă].
5. [MDN '00] PENSULA vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă)
6. [DEX '09] PENSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel.
7. [MDA2] pemsel sn vz pensulă
8. [MDA2] pensulă sf [At: LB / V: (înv) pemsel sn, ~nțel sn, ~nzăl sn, ~nzlu sn, pin~ / Pl: ~le / E: ger Pinsel] 1 Instrument de diferite forme și mărimi alcătuit dintr-un smoc de fire de păr (de porc, de cal etc.) sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, folosit în pictură și în vopsitorie pentru întinderea culorilor, a vopselelor etc. sau pentru a șterge de praf o suprafață mică, a aduna sau a aplica o substanță etc. Si: (reg) meciuc, meseleuaș, meseleu mic, meseluț mic, pămătuf, penel, pențăluș1, perioară1 (2), periucă. 2 (Liv; îe) A mânui ~la A picta. 3 (Fig; rar) Pensulație (2).
9. [MDA2] pențel sn vz pensulă
10. [MDA2] penzăl sn vz pensulă
11. [MDA2] penzlu sn vz pensulă
12. [MDA2] pinsulă sf vz pensulă
13. [DLRLC] PENSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr prins într-o coadă (scurtă) de lemn sau de metal, servind la întinderea vopselelor, a lacurilor etc. pe o suprafață sau la îndepărtarea prafului de pe o suprafață. V. penel. Dacă greșeai, lucrătoarele și lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas și te certau. PAS, Z. I 270. Flacăra mistuiește lucrările pensulei, tîlharii jăfuiesc comorile, dar cînticul scapă în veci cu viață și se strecoară printre oameni. ODOBESCU, S. I 184.
14. [DN] PENSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mîner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].
15. [MDN '00] PENSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)
16. [Șăineanu, ed. VI] pensulă f. penel. [Nemț. PINSEL].
17. [Scriban] *pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit orĭ de pictat. V. bidinea.
18. [Scriban] *pensuléz v. tr. (d. pensulă; germ. pinseln). Ung o rană, maĭ ales amigdalele gîtuluĭ, cu un pomătuf de vată muĭat în tinctură de ĭod ș. a. V. încondeĭez.
19. [DOOM 3] pensula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pensulez, 3 pensulează; conj. prez. 1 sg. să pensulez, 3 să pensuleze
20. [DOOM 2] pensula (a ~) vb., ind. prez. 3 pensulează
21. [DOOM 3] pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule
22. [DOOM 2] pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule
23. [DER] pensulă (pensule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL