1. [DEX '09] PENEPLENĂ, peneplene, s. f. Suprafață de teren plană sau ușor ondulată, care rezultă prin eroziunea și prin transportarea materialului dintr-o regiune. – Din fr. pénéplaine.
2. [MDA2] peneplenă sf [At: ONCESCU, G. 36 / Pl: ~ne / E: fr pénéplaine] (Glg) Formă de relief relativ netedă, larg ondulată, cu porțiuni mai înalte, rezultată în urma acțiunii de nivelare, prin eroziune și denudație, exercitate asupra regiunilor muntoase de cutări vechi.
3. [DN] PENEPLENĂ s.f. Suprafață plană sau ușor ondulată, care rezultă din eroziunea fluvială a unui teren muntos. [< fr. pénéplaine < lat. paene – aproape, fr. plaine – cîmpie].
4. [MDN '00] PENEPLENĂ s. f. suprafață plană sau ușor ondulată din eroziunea fluvială a unui teren muntos. (< fr. pénéplaine)
5. [DOOM 3] peneplenă (desp. -ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenei; pl. peneplene
6. [DOOM 2] peneplenă (-ne-ple-) s. f., g.-d. art. peneplenei; pl. peneplene
7. [Petro-Sedim] peneplenă, (engl.= peneplain) arie geomorfologica reprezentând un relief f.slab accidentat, caracterizat prin suprafețe ondulate (denivelări ușoare străbătute de cursuri de apă cu pantă mică. P. a rezultat în urma unui proces de eroziune și modelare foarte îndelungat. Un exemplu: Dobrogea centrală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL