1. [DEX '09] PANDANT, pandante, s. n. Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică. – Din fr. pendant.
2. [MDA2] pandant sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează, împreună cu altul, o pereche simetrică.
3. [DN] PANDANT, -Ă adj. (Franțuzism) Care atîrnă. ♦ (Jur.; înv.) Pendinte. // s.n. Obiect decorativ așezat simetric cu altul. [Var. pendant s.n. / < fr. pendant].
4. [MDN '00] PANDANT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant)
5. [MDA2] pendant sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr pendant] Obiect care formează împreună cu altul o pereche simetrică.
6. [DN] PENDANT s.n. v. pandant.
7. [Șăineanu, ed. VI] pendant n. se zice de două obiecte menite a figura împreună spre a se corespunde prin simetrie.
8. [Scriban] *pendánt n., pl. e (fr. pendant, d. pendre, a sta atîrnat, a spînzura). Lucru saŭ persoană care trebuĭe să formeze părechea altuĭa: risipitoru e pendantu avaruluĭ.
9. [DOOM 3] pandant s. n., pl. pandante
10. [DOOM 2] pandant s. n., pl. pandante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL