1. [DEX '09] PENAJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor1 unei păsări. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu, la un coif etc.; panaș. [Pl. și: penajuri] – Din fr. pennage.
2. [MDA2] penaj sn [At: SANDU-ALDEA, U. P. 128 / V: (înv) ~agiu / Pl: ~e și ~uri / E: fr pennage] 1 (Rar) Panaș. 2 (Csc) Totalitate a penelor1 unei păsări Si: (rar) penet (1), peniș (2).
3. [DLRLC] PENAJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. Un cucoș [de munte] se rotește jos. Flacăra primăverii lucrează în ființa lui, îl face să-și desfășure penajul, să-și sticlească pieptul metalic. SADOVEANU, V. F. 58. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu de uniformă, la un coif etc. Soldații aveau chipiul cu penaj... arma, cartușiera, sacul de pesmeți și bidonul. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
4. [DN] PENAJ s.n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. 2. Podoabă formată dintr-un mănunchi de pene care se purta la chipiu, la pălărie. [Var. penagiu s.n. / < fr. pennage].
5. [MDN '00] PENAJ s. n. 1. totalitatea penelor unei păsări. 2. mănunchi de pene care se purta ca podoabă la chipiu, la pălărie. (< fr. pennage)
6. [MDA2] penagiu sn vz penaj
7. [DN] PENAGIU s.n. v. penaj.
8. [DOOM 3] penaj s. n., pl. penaje
9. [DOOM 2] penaj s. n., pl. penaje
10. [IVO-III] penaj, -je.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL