1. [MDA2] pemintean, ~ă a vz pământean
2. [DEX '09] PĂMÂNTEAN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1.[1] Care trăiește, care locuiește pe pământ; de pe pământ, specific pământului. ♦ (Substantivat) Locuitor al pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara în care locuiește; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -ean.
3. [MDA2] pământean, ~ă [At: (a. 1633) GCR I, 83/10 / V: (înv) pămin~, pemen~, pemin~ / Pl: ~eni, ~ene / E: pământ + -ean] 1 a De pe pământ (73), care se află sau trăiește pe pământ (73) Si: pământaș (1), pământeancă (1). 2 a Privitor la pământ (73). 3 a Specific pământului (73). 4 smf Locuitor al pământului (73) Si: (îvr) pământos (4). 5-6 smf, a (D. oameni) (Persoană) născută într-o anumită țară, specificată în context Si: pământeancă (2-3), pământenesc (1), pământesc (10). 7-8 smf, a (Persoană) originară din acea țară, care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: de baștină, pământaș (2), pământeancă (4-5), pământenesc (2), pământesc (11). 9-10 a Care aparține (țării sau) poporului despre care este vorba Si: pământesc (12-13), (rar) pământenesc (3-4), (reg) pământaș (1-2). 11-12 a Specific acelei țări Si: autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pământesc (14-15), (rar) pământenesc (5-6), (reg) pământaș (3-4). 13 smf (Rar) Locuitor din aceeași regiune cu altcineva Vz concetățean, consătean.
4. [MDA2] pămintean[1], ~ă a vz pământean
5. [MDA2] pementean, ~ă sf vz pământean
6. [MDA2] primintean, ~ă[1] a vz pământean
7. [DEX '98] PĂMÂNTEAN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor2. – Pământ + suf. -ean.
8. [DLRLC] PĂMÎNTEAN, -Ă, pămînteni, -e, adj. 1. (Mai ales în basme) Care trăiește sau locuiește pe pămînt. Pe acele locuri nu se auzea să calce picior de om pămîntean. SBIERA, P. 132. Da ce vînt te-a adus și cum ai putut răzbate prin aceste locuri... Că pasăre măiastră nu vine pe aici, necum om pămîntean. CREANGĂ, O. A. 171. Pîndea umbra mlădioasă unei fete pămîntene, EMINESCU, O. IV 120. ◊ (Substantivat) Sînziana cu hoțul ei și cu alți doi pămînteni... umblă acum rătăciți pe fața pămîntului. ALECSANDRI, T. I 456. 2. Născut în țară, originar din țară, de baștină; băștinaș, indigen, autohton. Adă-ți aminte că ești pămîntean... Cruță pre biată țară. NEGRUZZI, S. I 140. Făcură complot împreună cu domnul să omoare pe toți boierii pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70. (Substantivat) Așa au fost învățați pămîntenii noștri să nu se puie de price. SADOVEANU, P. M. 180. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. În mai multe rînduri se măcelăriră o mulțime de pămînteni. BĂLCESCU, O. I 70.
9. [Șăineanu, ed. VI] pământean a. și m. 1. născut în acea țară, indigen: pământenii și străinii; 2. care locuiește pe pământ: ești tu viță de om pământean? ISP.; 3. pământesc: cunoscătorii vieții pământene EM.
10. [Scriban] pămînteán, -eáncă d., pl. enĭ, ence (d. pămînt). Care locuĭește pe pămînt, nu aĭurea (în poveștĭ). Indigen, autohton, nu emigrant: pămînteniĭ și străiniĭ. Om pămîntean, femeĭe pămînteancă (subst. ca și în țărancă Româncă), om de pe lumea asta, nu de pe cea-laltă (în poveștĭ). – Vechĭ și pemint-, pămint-.
11. [DOOM 3] pământean adj. m., s. m., pl. pământeni; adj. f. pământeană, pl. pământene
12. [DOOM 2] !pământean adj. m., s. m., pl. pământeni; adj. f. pământeană, pl. pământene
13. [DRAM 2021] peminteán, -ă, peminteni, -e, adj. (înv.) Pământean: „De ești dure de pădure, / Du-te mai adânc în pădure. / De ești om pemintean, / Apropie-te!” (Hovrea, 2016: 25). – Var. a lui pământean (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL