1. [DEX '09] PĂMÂNTESC, -EASCĂ, pământești, adj. 1. De pe pământ, specific pământului; terestru. ♦ P. ext. Propriu omului; omenesc; fizic, trupesc. 2. Băștinaș, autohton. 3. Laic; civil. – Pământ + suf. -esc.
2. [MDA2] pământesc, ~ească a [At: COD. VOR. 126/4 / V: (înv) pămen~, pămin~, pemen~, pemin~ / Pl: ~ești / E: pământ + -esc] 1 (Îoc ceresc) Care aparține pământului (73). 2 De pe pământ (73). 3 Care trăiește pe pământ (73) Si: terestru. 4 Privitor la pământ (73). 5 Specific pământului (73). 6 Care există în mod real, material, concret. 7 (Pex; irn) Prozaic. 8 (Fig) Specific firii omului Vz omenesc. 9 (Pex) Trupesc. 10-15 Pământean (6, 8-12). 16-17 (Înv; îs) Obicei ~ Obiceiul pământului (147-148). 18 (Îvp; îoc bisericesc) Laic.
3. [Șăineanu, ed. VI] pământesc a. ce ține de pământul nostru, de lume: viață pământească.
4. [MDA2] pămentesc, ~ească a vz pământesc
5. [MDA2] pămintesc, ~ească a vz pământesc
6. [MDA2] pementesc, ~ească a vz pământesc[1]
7. [MDA2] pemintesc, ~ească a vz pământesc
8. [DLRLC] PĂMÎNTESC, -EASCĂ, pămîntești, adj. De pe pămînt; p. ext. omenesc. Un luceafăr pămîntesc, Cu chip dulce, femeiesc. ALECSANDRI, P. P. 182. Toate dau și primesc razăm în pămînteasca viață. CONACHI, P. 290. ♦ (Rar) Al unui teritoriu, al unei regiuni, al unui ținut, al unei țări. ◊ Expr. Obiceiul pămîntesc = obiceiul pămîntului, v. pămînt (6). Ciubucele... se înfățișară pe dată dinaintea lor, după obiceiul pămîntesc. GANE, N. III 131. ♦ (În opoziție cu bisericesc, rar) Care ține de autoritatea statului; laic, civil. În același timp dumneata du-te la stăpînirea pămîntească în Piatră... și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72.
9. [Scriban] pămîntésc, -eáscă adj., pl. m. și f. eștĭ (d. pămînt). Terestru, al pămîntuluĭ: globu pămîntesc. Terestru, de pe pămînt: vĭață pămîntească. – Vechĭ și pemint-, pement- și pămint-.
10. [DOOM 3] pământesc adj. m., f. pământească; pl. m. și f. pământești
11. [DOOM 2] pământesc adj. m., f. pământească; pl. m. și f. pământești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL