1. [MDA2] pileag, ~ă a vz peleag
2. [DLRLC] PILEAG, -Ă, pilegi, -e, adj. (Regional) Chel, pleșuv. Fata aceea era foarte frumoasă, dar fiind pleșugă (pileagă ), adecă cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl său în ochi. RETEGANUL, P. II 67.
3. [DLRM] PILEAG, -Ă, pilegi, -e, adj. (Reg.) Chel, pleșuv.
4. [MDA2] peleag, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 355/21 / V: ~eg, pil~, pileg / Pl: ~egi, ~ege, (5) ~uri / E: cf pilug] (Trs; Ban) 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care este fără păr. 2 a (Spc) Chel. 3 a (D. păsări) Care este fără pene Si: golaș. 4 a (Îs) Grâu ~ Specie de grâu nedefinită mai îndeaproape. 5 snp (Olt) Teren despădurit. 6 a (Fig; d. oameni) Fără bani Si: sărac. 7 a (Fig; d. oameni) Care este fără căpătâi Si: haimana.
5. [MDA2] peleg, ~ă a vz peleag
6. [MDA2] pileg, ~ă a vz peleag
7. [DER] peleag (-gă), adj. – Chel, fără păr. – Var. peleg. Origine necunoscută. Se folosește în Banat. Der. dintr-un sl. *plĕchŭ (Tiktin) este incertă, chiar și legătura cu felegos „zdrențăros” (Scriban). Cf. pilug ?
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL