1. [MDA2] păleacă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 80 / V: pel~, pelele~ / Pl: ~aci, ~ace / E: păli1 + -eacă] 1 (Mun) Prăjină de lemn lungă și subțire Si: ciomag. 2 (Mun; îf peleancă, peleleacă) Nuia groasă.
2. [MDA2] peleacă sf vz păleacă
3. [MDA2] peleleacă sf vz păleacă
4. [Scriban] páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.
5. [Scriban] peleácă, V. palíță.
6. [DAR] păleacă, păleci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL