1. [DEX '09] PEJMĂ, pejme, s. f. Numele a două specii de plante erbacee cu tulpinile rigide, ramificate și cu frunze dințate, una cu flori albe sau violete-purpurii, cu miros plăcut de mosc (Amberboa moschata), cealaltă cu flori galbene, plăcut mirositoare (Amberboa odorata). – Din magh. pézsma.
2. [DLRLC] PEJMĂ, pejme, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele dințate, florile violete-purpurii sau galbene; se cultivă ca plantă ornamentală; spoitori (Centaurea moschata).
3. [Scriban] péjmă și péșmă f., pl. e (ung. pezsma, d. ceh. nsl. rus. pižma, vgerm. bisam, pisamo, ngerm. bisam, lat. bisamum, d. ebr. bésem, siriac besmo, parfum, pomadă). Trans. Abriboĭ, spoitorĭ. V. covrag.
4. [MDA2] pesmă sf vz pejmă[1]
5. [MDA2] peșmă sf vz pejmă[1]
6. [Scriban] péșmă, V. pejmă.
7. [DOOM 3] pejmă s. f., g.-d. art. pejmei; pl. pejme
8. [DOOM 2] pejmă s. f., g.-d. art. pejmei; pl. pejme
9. [DER] pejmă (pejme), s. f. – Scăișori (Centaurea suaveolens). – Var. peșmă. Mag. pézsma, din sl. pižma (Cihac, II, 250).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL