1. [MDA2] pehnit, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: pehni] (Înv; Ban) Care duce lipsă de ceva.
2. [DLRLV] PEHNIT adj. (Ban.) Care duce lipsă de ceva. Pehnit. Deliquium passus. AC, 359. Etimologie: pehni. Vezi și pehneală, pehni. Cf. c e p l a c, n e p ut i n c i o s (1), n i ș t o t o s, s u r u m a n (1).
3. [DAR] pehnit, -ă, adj. (înv. și reg.) a duce lipsă de ceva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL