1. [DEX '09] PEDUNCUL, pedunculi, s. m. 1. Codiță a unei flori sau a unui fruct. 2. (Anat.; rar) Pedicul. 3. Denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă. – Din lat. pedunculus, fr. pédoncule.
2. [MDA2] peduncul smn [At: CAIET, 76r/15 / V: (înv) ~don~ / Pl: ~i, (rar) ~e / E: lat pedunculus, fr pédoncule] 1 Codiță a florii sau a fructului Si: (Asr) pedicul (1). 2 Picior al sporogonului sau sporangelui la mușchi, ciuperci etc. Si: (asr) pedicul (2). 3 (Atm; rar) Pedicul (2). 4 Formație din creier cu aspect de cordon rotunjit, formată din substanță nervoasă albă.
3. [DLRLC] PEDUNCUL, pedunculi, s. m. 1. (Bot.) Codița unei flori sau a unui fruct. Pedunculi glanduloși. FLORA R.P.R. II 63. 2. (Zool.) Pedicul. 3. (Anat.) Numele unor protuberanțe ale creierului. În peduncidii cerebrali, care leagă bulbul rahidian de creierul mare, sînt centrii de coordonare a impresiunilor vizuale și auditive și a mișcărilor ochilor cu mișcările tuturor celorlalte părți ale corpului. ANATOMIA 200.
4. [DN] PEDUNCUL s.n. 1. Codiță (la o floare, la un fruct); pedicul. 2. (Anat.) Cordon de fibre nervoase. 3. Pedunculul meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului sau de versant. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < lat. pedunculus, cf. fr. pédoncule].
5. [MDN '00] PEDUNCUL s. m. 1. codiță a unei flori sau a unui fruct; piciorul sporangelui la mușchi. 2. (anat.) pedicul (1). 3. cordon de fibre nervoase. 4. ŭl meandrului = porțiune îngustă de teren care leagă lobul meandrului de restul șesului. (< lat. pedunculus, fr. pédoncule)
6. [Șăineanu, ed. VI] peduncul m. Bot. coadă de floare sau de fruct.
7. [Scriban] *pedúncul n., pl. e (lat. pedúnculus, picĭoruș, d. pes, pedis, picĭor. V. pețiol). Bot. Coadă de floare saŭ de fruct. V. floare.
8. [MDA2] pedoncul sm vz peduncul
9. [DOOM 3] peduncul s. m., pl. pedunculi
10. [DOOM 2] peduncul s. m., pl. pedunculi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL