1. [DEX '09] PEDIOGENEZĂ s. f. v. pedogeneză2.
2. [MDA2] pediogeneză sf vz pedogeneză2
3. [DLRLC] PEDIOGENEZĂ s. f. (Biol.) Formă de înmulțire a unor insecte prin ouă nefecundate care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei.
4. [DN] PEDIOGENEZĂ s.f. v. pedogeneză (2).
5. [DEX '09] PEDOGENEZĂ1 s. f. 1. Proces de formare și evoluție a solului. 2. Parte a pedologiei1 care se ocupă cu studiul formării și al evoluției solurilor. – Din fr. pédogenèze.
6. [DEX '09] PEDOGENEZĂ2 s. f. Formă de înmulțire sexuată, în stare de larvă, la unele animale. [Var.: pediogeneză s. f.] – Din fr. pédogenèse.
7. [MDA2] pedogeneză2 sf [At: DM / V: ~dioge~ / Pl: ~ze / E: fr pédogenèse] Înmulțire sexuală, în stare larvară, la unele insecte, care se face, de obicei, dintr-un ovul nefecundat.
8. [MDA2] pedogeneză1 sf [At: LTR2 / Pl: ~ze / E: fr pédogenèse] 1-2 (Parte a pedologiei care se ocupă cu) formarea și evoluția solului.
9. [DEX '98] PEDOGENEZĂ1 s. f. 1. Formare a solurilor. 2. Parte a pedologiei1 care se ocupă cu studiul formării și al evoluției solurilor. – Din fr. pédogenèze.
10. [DN] PEDOGENEZĂ s.f. 1. Formarea solurilor. ♦ Parte a pedologiei care se ocupă cu formarea solurilor. 3. Reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. [Var. (2) pediogeneză s.f. / < fr. pédogenèse, cf. gr. pais – copil, genesis – naștere].
11. [MDN '00] PEDOGENEZĂ1 s. f. 1. proces de formare și evoluție a solurilor. 2. ramură a pedologiei care studiază formarea și evoluția solurilor. (< fr. pédogenèse)
12. [MDN '00] PEDOGENEZĂ2 s. f. reproducere, la anelide și la unele insecte, prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei. (< fr. pédogenèse)
13. [DOOM 3] pedogeneză s. f., g.-d. art. pedogenezei
14. [DOOM 2] pedogeneză s. f., g.-d. art. pedogenezei
15. [Petro-Sedim] pedogeneză, (engl.= pedogenesis) ansamblul proceselor care contribuie la formarea solurilor și, respectiv, a orizonturilor pedogenetice.
16. [DETS] PEDIO-1 „copil”. ◊ gr. paidion „copil mic” > fr. pédio- > rom. pedio-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin ouă nefecundate, care se dezvoltă partenogenetic în corpul larvei; ~metrie (v. -metrie1), s. f., determinare a înălțimii și a greutății copiilor mici; ~metru (v. -metru1), s. n., aparat pentru măsurarea lungimii nou-născuților.
17. [DETS] PEDO-1 „tînăr, copil; creștere, educație”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. pédo-, it. id., engl. id., germ. pädo- > rom. pedo-. □ ~filie (v. -filie1), s. f., atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrîni; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Amfimixie prin copularea gameților haploizi și formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tînără, la zaharomicete; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Precocitate a înfloririi unor plante lemnoase în stadiul juvenil. 2. Înmulțire sexuată în stare larvară; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință despre copil. 2. Curent în pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic în educația copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, ereditari etc.; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen al stabilizării unor structuri primitive sau larvare în stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso-, v. -logie1), s. f., studiu al bolilor caracteristice copilăriei; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., ansamblu de tehnici de educare și de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creșterii copilului.
18. [DETS] PEDO-2 „teren, ogor; edafon, edafic”. ◊ gr. pedon „sol, teren” > fr. pédo-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. pedo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază biologia organismelor din sol în condiții naturale sau modificate de om; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., animale care trăiesc în pămînt; ~cor (v. -cor), adj., (despre agenți patogeni) care se găsește în rizosfera plantelor, pătrunzînd apoi prin rădăcini și îmbolnăvindu-le; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la formarea solului; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare și de evoluție a solurilor; ~genic (v. -genic), adj., care este produs de factori edafici; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., minerale formate în procesul pedogenetic; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care studiază solurile; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat solidificat de la suprafața solului care servește ca izvor de hrană pentru plante.
19. [DE] PEDOGENÉZĂ (< fr. {i}; {s} pedo1- + gr. genesis „naștere”) s. f. (BIOL.) 1. Fenomen prin care un animal în stadiu de larvă sau de preadult ajunge totuși să se reproducă. Este foarte evidentă la axolot (o formă larvară a salamandrei), care își păstrează caracteristicile larvare din cauza unei insuficiențe tiroidiene, și la unele crustacee. 2. Procesul de formare și evoluție a solului. Principalii factori pedogenetici sunt: clima, vegetația, fauna din sol, microorganismele, roca de bază (materialul pe care se formează solul), apa freatică sau stagnantă, timpul. Activitatea antropică poate influența și ea procesul de formare a solului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL