Definiție și ce înseamnă pedigree

1. [DEX '09] PEDIGRI, pedigriuri, s. n. Genealogie a unui animal de rasă pură; document care arată această genealogie. [Var.: pedigriu, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl, fr. pedigree.

2. [MDA2] pedigri sn [At: ENC. VET. 125 / S și: ~ree / V: (îvp) ~reu, ~riu / Pl: ~uri / E: eg, fr pedigree] 1 Genealogie a unui animal domestic reproducător de rasă. 2 Listă a ascendenților din pedigri (1), întocmită pentru mai multe generații.

3. [DEX '98] PEDIGRI s. n. v. pedigriu.

4. [DN] PEDIGRI s.n. v. pedigriu.

5. [DEX '09] PEDIGREE s. n. v. pedigri.

6. [DEX '09] PEDIGREU s. n. v. pedigri.

7. [DEX '09] PEDIGRIU s. n. v. pedigri.

8. [MDA2] pedigree sn vz pedigri

9. [MDA2] pedigreu s vz pedigri

10. [MDA2] pedigriu s vz pedigri

11. [DEX '98] PEDIGREE s. n. v. pedigriu.

12. [DEX '98] PEDIGREU s. n. v. pedigriu.

13. [DEX '98] PEDIGRIU s. n. Genealogie a unui animal domestic (reproducător) de rasă (mai ales a unui cal de curse); document care arată originea unui astfel de animal. [Var.: pedigri, pedigree, pedigreu s. n.] – Din engl., fr. pedigree.

14. [DLRLC] PEDIGRIU s. n. Genealogia unui animal domestic de rasă (mai ales a unui cal de curse); documentul care arată originea unui astfel de animal.

15. [DN] PEDIGREE s.n. v. pedigriu.

16. [DN] PEDIGRIU s.n. Genealogia unui animal domestic de rasă; lista ascendenților unui asemenea animal. [Scris și pedigree, var. pedigri s.n. / < engl. pedigree].

17. [MDN '00] PEDIGRIU s. n. genealogie a unui animal domestic de rasă (cai, câini); lista ascendenților unui asemenea animal. (< engl., fr. pedigree)

18. [DCR2] pedigree s. n. (fig.) Proveniență, tradiție ◊ „Iată de ce e necesar să-i facem «pedigree»-ul. Într-un fel discută specialistul un ou de struț, și-n alt fel odrasla unei potârnichi.” Luc. 4 II 84 p. 2. ◊ „[...] fiecare se grăbește să facă act de supunere, inventându-și la nevoie un pedigree democrat militant.” ◊ Rev. 22 45/93 p. 16; v. și R.lit. 15 VIII 85 p. 22 [pron. pedigri; var. pedigri, pedigriu, pedigreu] (din engl., fr., it. pedigree; PN 1977; R. Zafiu în R.lit. 3/97 p. 18)

19. [DOOM 3] pedigri (desp. -di-gri) s. n., art. pedigriul; pl. pedigriuri

20. [DOOM 2] !pedigri (-di-gri) s. n., art. pedigriul; pl. pedigriuri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] PEDIATRU, -Ă, pediatri, -e, s. m. și f. Medic specialist în pediatrie; […]
1. [DEX '09] PEDICEL, pedicele, s. n. Mic peduncul care susține frunza, floarea (într-o inflorescență) […]
1. [DEX '09] PEDICELAT, -Ă, pedicelați, -te, adj. (Despre plante) Care are pedicel, cu pedicel. […]
1. [DEX '09] PEDICHIURIST, -Ă, pedichiuriști, -ste, s. m. și f. Persoană specializată în pedichiură. […]
1. [DEX '09] PEDICHIURĂ, pedichiuri, s. f. Operație care constă în tăierea unghiilor și a […]
1. [MDA2] vârtej [At: (a. 1517) DERS / V: (înv) ~egiu, (reg) vâlt~ (Pl: vâlteje), […]
1. [DEX '09] PEDICULOZĂ, pediculoze, s. f. Totalitatea manifestărilor patologice provocate de păduchi la suprafața […]
1. [Șăineanu, ed. VI] pedicur m. cel ce taie bătături. 2. [Scriban] *pedicúr, -ă s. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro