1. [DEX '09] PEDESTRI, pedestresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru.
2. [MDA2] pedestra v vz pedestri
3. [MDA2] pedestri [At: URECHE, L. 73 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: pedestru] (Înv) 1 vr A descăleca. 2 vr (Înv) A merge pe jos. 3 vt (C. i. luptători, armate) A sili să descalece, pentru a participa la o luptă.
4. [DLRLC] PEDESTRI, pedestresc, vb. IV. Refl. (Învechit) A descăleca pentru a merge pe jos. În codru se pedestrește, pe cîmp încalecă iară: Astfel este rînduiala oștilor la noi în țară. HASDEU, R. V. 85. Pedestrindu-se moldovenii, pre obiceiul lor, a prins a săgeta pe... nemți. BĂLCESCU, O. I 125. ◊ Tranz. fact. [Ion-vodă] descalecă de pe cal, pedestrește pe cazaci, grupează gloata cu infanteria. HASDEU, I. V. 158. Înainte de a începe lupta, viteazul domn și-au pedestrit toată călărimea. ARHIVA R. I 109.
5. [Scriban] pedestrésc v. tr. (d. pedestru). Vechĭ. Daŭ jos de pe cal orĭ din car, fac să meargă pe jos. V. refl. Mă fac pedestru, descalec saŭ mă daŭ jos din car: Moldoveniĭ, pedestrindu-se, le-aŭ săgetat caiĭ (Ur. 1, 140).
6. [DOOM 3] pedestri (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pedestresc, 3 sg. se pedestrește, imperf. 1 sg. mă pedestream; conj. prez. 1 sg. să mă pedestresc, 3 să se pedestrească; imper. 2 sg. afirm. pedestrește-te; ger. pedestrindu-mă
7. [DOOM 2] !pedestri (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pedestrește, imperf. 3 sg. se pedestrea; conj. prez. 3 să se pedestrească
8. [DAR] pedestri, pedestresc, vb. IV refl. (înv.) 1. a descăleca; a merge pe jos. 2. a face, a sili să descalece, să rămână pe jos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL