1. [DEX '09] PEDEPSITOR, -OARE, pedepsitori, -oare, adj. (Rar) Care pedepsește; care constituie o pedeapsă. – Pedepsi + suf. -tor.
2. [MDA2] pedepsitor, ~oare [At: CORESI, L. 266/5 / Pl: ~i, ~oare / E: pedepsi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care pedepsește (5). 3-4 av, a (Într-un mod) care constituie o pedeapsă (4).
3. [DLRLC] PEDEPSITOR, -OARE, pedepsitori, -oare, adj. Care pedepsește. Omul medieval atîrna de persoana baronului feudal, de rege ori împărat. În religiune, d-zeul medieval a fost asemenea personal. D-zeu era sever, pedepsitor, puternic. GHEREA, ST. CR. II 315. Trecut-au pe aice cutremur sfărmător? Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor? Nici aprigul cutremur, nici flacăra cerească, Dar au trecut urgia și ura omenească! ALECSANDRI, P. II 87.
4. [Șăineanu, ed. VI] pedepsitor a. care pedepsește: potop trimes din ceruri cu foc pedepsitor AL.
5. [DOOM 3] pedepsitor (rar) adj. m., pl. pedepsitori; f. sg. și pl. pedepsitoare
6. [DOOM 2] pedepsitor (rar) adj. m., pl. pedepsitori; f. sg. și pl. pedepsitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL