1. [DEX '09] PEDALIER, pedaliere, s. n. Sistem de pedale de la orgă (corespunzătoare sunetelor grave). [Pr.: -li-er. – Var.: pedaler s. n.] – Din fr. pédalier.
2. [MDA2] pedalier sn [At: DN2 / P: ~li-er / Pl: ~e / E: fr pédalier] Sistem de pedale (4) la orgă, corespunzătoare sunetelor grave.
3. [DN] PEDALIER s.n. Sistem de pedale pentru picioare la orgă, la pian etc. [Pron. -li-er. / < fr. pédalier].
4. [MDN '00] PEDALIER s. n. 1. mecanism cuprinzând axa, manivelele și pedalele la bicicletă. 2. ansamblu la orgă, corespunzând sunetelor grave. 3. claviatură de pedale conectată la mecanismul unui pian. (< fr. pédalier)
5. [DCR2] pedalier, -ă adj. Cu pedale ◊ „Mașina de cusut pedalieră Camelia realizează șase cusături utilitare și 13 cusături cu ajutorul accesoriilor.” R.l. 23 VII 84 p. 4 (din fr. pédalier; DEX, DN3 – alt sens)
6. [DEX '09] PEDALER s. n. v. pedalier.
7. [MDA2] pedaler[1] sn vz pedalier
8. [DOOM 3] pedalier (desp. -li-er) s. n., pl. pedaliere
9. [DOOM 2] pedalier (-li-er) s. n., pl. pedaliere
10. [DTM] pedalier 1. (la orgă*) ansamblu de pedale (1) corespunzător sunetelor grave. 2. O claviatură* de pedale atașată pianului, conectată la mecanismul acestuia. 3. Un pian „bas” independent (germ. Pedalklavier), numit astfel de inventatorii săi Pleyel, Wolf și Cie. ♦ J.S. Bach folosea un clavecin* cu două rânduri de taste* și pedale; în câteva piese (Sonate în re major și două fugi în la major), unele notate aproape de final sunt scrise anume pentru a fi executate cu ajutorul p.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL