1. [DEX '09] PATENTARE, patentări, s. f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei. – V. patenta.
2. [MDA2] patentare sf [At: NOM. MIN. I, 90 / Pl: ~tări / E: patenta] 1-11 Acordare cuiva a unei patente (1-11). 12 (Asr) Brevetare a unei invenții. 13 (Înv) Supunere la patentă (10). 14 (Teh) Tratare termică a unor sârme sau benzi de oțel pentru mărirea rezistenței la prelucrarea la rece.
3. [DLRLC] PATENTARE s. f. 1. Acțiunea de a patenta. 2. (Tehn.) Călirea unui metal în plumb. Cuptor de patentare. ♦ Tratament termic aplicat unei sîrme de oțel, constînd dintr-o încălzire la o temperatură mare, urmată de o răcire bruscă, pentru a da metalului o structură care permite o tragere mai ușoară și a asigura sîrmei obținute o rezistență mai mare.
4. [DN] PATENTARE s.f. Acțiunea de a patenta și rezultatul ei; brevetare. [< patenta].
5. [DEX '09] PATENTA, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.
6. [MDA2] patenta vt [At: MAIORESCU, CR. I, 331 / Pzi: ~tez / E: fr patenter, ger Patentieren] 1-11 (Înv) A acorda cuiva o patentă (1-11). 12 (Asr; c. i. o invenție) A breveta. 13 (Înv) A supune la patentă (10). 14 (Teh; c. i. sârme sau benzi de oțel) A trata termic pentru a mări rezistența la prelucrarea la rece.
7. [MDA2] patentar sm, a [At: (a. 1833) DOC. EC. 530 / V: ~riu / Pl: ~i / E: patentă + -ar] (Înv) 1-2 (Persoană) care plătea patentă (10) Si: (îvr) patentaș (1-2). 3-4 (Persoană) cu patentă (11) Si: (îvr) patentaș (3-4).
8. [MDA2] patentariu sm, a vz patentar
9. [DLRLC] PATENTA, patentez, vb. I. Tranz. (La noi în trecut) 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. (Ieșit din uz) A supune (pe cineva) la plata unei patente (2). 2. (Tehn.) A aplica tratamentul de patentare (2) unei sîrme.
10. [DLRLC] PATENTAR, patentari, adj. m. (Învechit) Care plătea patentă (2). Clasele plătitoare de dări erau clăcașii... neguțătorii patentări. I. IONESCU, D. 117. ♦ (Substantivat) Patentarii s-au sporit deodată de la 631, cîți erau în 1863, la 1742 în 1864. I. IONESCU, P. 141.
11. [DLRM] PATENTAR, patentari, adj. m. (Înv.; adesea substantivat) Care plătea patentă (2). – Din patentă + suf. -ar.
12. [DN] PATENTA vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sîrmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter].
13. [MDN '00] PATENTA vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)
14. [Șăineanu, ed. VI] patentà v. 1. a supune la patentă; 2. a da o patentă cuiva.
15. [Șăineanu, ed. VI] patentar m. cel înscris între cei cu patentă.
16. [Scriban] *patentár m. (d. patentă). Acela care plătește patentă.
17. [Scriban] *patentéz v. tr. (fr. patenter). Supun la plata patenteĭ: a patenta o firmă. Brevetez, liberez o patentă, o diplomă care recunoaște o invențiune. Fac să mi se breveteze o invențiune: mĭ-am patentat mașina pe care am inventat-o.
18. [DOOM 3] patentare s. f., g.-d. art. patentării; pl. patentări
19. [DOOM 2] patentare s. f., g.-d. art. patentării; pl. patentări
20. [DOOM 3] patenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patentez, 3 patentează; conj. prez. 1 sg. să patentez, 3 să patenteze
21. [DOOM 2] patenta (a ~) vb., ind. prez. 3 patentează
22. [DAR] patentar, patentari, adj., s. (înv.) (persoană) care plătește patentă; (persoană) cu patentă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL