1. [DEX '09] PATAȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătașcă s. f.] – Cf. tașcă.
2. [DEX '09] PATAȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.
3. [MDA2] patașcă2 sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 182 / V: pătacică[1] / Pl: ~ște / E: rs пятачка (G lui пятачок)] Veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române Si: pitac.
4. [MDA2] patașcă1 sf [At: NECULCE, L. 74 / V: (reg) păt~ / Pl: ~ște, pătăști, ~asti / E: ns cf ucr, rs тачка] 1 (Mol; Buc) Targă pentru transportat materiale. 2 (Mol) Brancardă. 3 (Mol) Năsălie. 4 (Mol) Dric. 5 (Mol) Roabă. 6 (Mol) Platformă de scânduri care formează fundul căruței. 7 (Reg) Corlată la car sau la căruță. 8 (Reg) Loitră la car sau la căruță. 9 (Reg) Fiecare dintre drugii care se leagă la laturile unui autovehicul imobilizat în noroi, zăpadă etc., pentru a putea fi scos cu ajutorul animalelor de tracțiune. 10 (Rar) Platformă folosită ca șa pentru femei. 11 (Reg) Tașcă. 12 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne între care stă animalul când este potcovit. 13 (Trs; îf pătașcă) Colțunași cu griș. 14 (Bot; reg; lpl) Dediței de pădure (Anemone silvestris).
5. [DLRLC] PATAȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, în liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.
6. [DLRLC] PATAȘCĂ2, patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.
7. [DLRM] PATAȘCĂ1 s. f. Patacă.
8. [DLRM] PATAȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]
9. [Șăineanu, ed. VI] patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.
10. [Scriban] patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.
11. [DEX '09] PĂTAȘCĂ s. f. v. patașcă1.
12. [MDA2] pătaci[1] sf vz patașcă2
13. [MDA2] pătașcă sf vz patașcă1
14. [DOOM 3] patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște
15. [DOOM 2] patașcă s. f., g.-d. art. pataștei; pl. pataște
16. [DMLR] patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)
17. [DLRLV] PATAȘCĂ s. f. (Mold .) Targă; brancardă. Boierii... au făcut pătăști și au fugit pe potică, în Țara Ungurească. NECULCE. Craiul șvezesc ... în pătașcă, că era rănit de mai înainte ... într-un picior. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. tačka.
18. [DAR] patașcă1, pataște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL