1. [Șăineanu, ed. VI] pataranie f. pataramă: împăratu știa de patarania celei dintâi fete ISP.
2. [DEX '09] PĂTĂRANIE, pătăranii, s. f. (Pop. și fam.) Pățanie, întâmplare neplăcută. – Păți + suf. -ăranie.
3. [MDA2] pătăranie sf [At: CIHAC, II, 685 / V: (pmz) tăpăr~ / Pl: ~ii, ~rănii / E: pățit + -ăranie cf pataramă] 1 (Pop) Întâmplare neplăcută Si: pățanie. 2 (Reg) Ceartă. 3 (Reg) Zarvă.
4. [MDA2] tăpăranie sf vz pătăranie
5. [DLRLC] PĂTĂRANIE, pătăiranii, s. f. Pățanie, pataramă. Beșcu, de cînd cu pătărania, s-a lăsat de băutură. STANCU, D. 122. După cum se vorbea, aflase tot satul de pătărania popii și n-a mai îndrăznit sfinția-sa să iasă din casă decît a patra zi după întîmplare. SADOVEANU, O. I 99. Hei! jupîneșică, de-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, O. A. 120.
6. [Scriban] patarámă f., pl. e și pătărămĭ (probabil, d. turc. batyrma, cufundare. Cp. cu cataramă). Munt. Fam. Pățanie, întîmplare neplăcută. A-țĭ da în pataramă, a-țĭ da în teapă, a reveni la vechĭu nărav. – În Mold. pătăránie (pop. pataránie), pl. pătărăniĭ (Șez. 33, 30).
7. [Scriban] pătăránie, V. pataramă.
8. [DOOM 3] pătăranie (pop., fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. pătărania (desp. -ni-a), g.-d. art. pătăraniei; pl. pătăranii, art. pătăraniile (desp. -ni-i-)
9. [DOOM 2] pătăranie (pop., fam.) (-ni-e) s. f., art. pătărania (-ni-a), g.-d. art. pătăraniei; pl. pătăranii, art. pătăraniile (-ni-i-)
10. [MDO] pătăranie
11. [Argou] pătăranie, pătăranii s. f. (pop.) pățanie, întâmplare neplăcută
12. [DAR] pătăranie, pătăranii, s.f. (pop. și fam.) 1. îmtâmplare neplăcută, pățanie. 2. (reg.) scandal, ceartă, zarvă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL