1. [DEX '09] PASIVITATE s. f. 1. Stare a celui pasiv (I 1); lipsă de activitate, de inițiativă, de interes; renunțare la acțiune; inactivitate; resemnare. 2. Însușire a unor metale sau aliaje de a nu fi atacate de unii acizi concentrați. – Din fr. passivité, germ. Passivität.
2. [MDA2] pasivitate sf [At: EPISCUPESCU, O. I. 126/10 / Pl: (rar) ~tăți / E: fr passivité, ger Passivität] 1-7 Atitudine a omului pasiv (3-9) Si: (rar) pasivism (1-7). 8 Lipsă de participare la o acțiune. 9 Lipsă de inițiativă. 10 Renunțare la acțiune Si: inactivitate, inerție, indiferență, nepăsare, resemnare. 11 (Chm) Proprietate a unor metale ca: fier, crom, aluminiu etc. sau a unor aliaje de a rezista la acțiunea unor acizi concentrați, deși sunt atacate de aceiași acizi diluați.
3. [DLRLC] PASIVITATE s. f. 1. Starea celui pasiv; lipsă de activitate, renunțare la acțiune. Adevăratul comunist este un om de acțiuni energice și bine orientate, căruia îi sînt străine pasivitatea și nepăsarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2845. 2. (Chim.) Fenomen prezentat de unele metale (fier, crom, aluminiu etc.) de a nu fi atacate de unii acizi concentrați, fiind însă atacate de aceiași acizi cînd sînt diluați.
4. [DN] PASIVITATE s.f. 1. Caracterul, starea a ceea ce este pasiv; inactivitate, delăsare. 2. Proprietate a unor metale (fier, crom etc.) de a nu putea fi atacate de unii acizi decît cînd aceștia sunt diluați. [Cf. fr. passivité].
5. [MDN '00] PASIVITATE s. f. 1. dispoziție, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism. 2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluați. (< fr. passivité, germ. Passivität)
6. [Șăineanu, ed. VI] pasivitate f. starea celui pasiv.
7. [Scriban] *pasivitáte f. (d. pasiv; fr. passivité). Starea de a fi pasiv: pasivitate politică.
8. [DOOM 3] pasivitate s. f., g.-d. art. pasivității
9. [DOOM 2] pasivitate s. f., g.-d. art. pasivității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL