1. [DEX '09] PASIVISM s. n. (Rar) Atitudine a omului pasiv (I 1); tendință spre pasivitate. – Pasiv + suf. -ism.
2. [MDA2] pasivism sn [At: CV 1949, nr. 1, 26 / Pl: (rar) ~e / E: pasiv + -ism] 1-7 (Rar) Pasivitate (1-7). 8 (Rar) Tendință spre pasivitate. 9 (Spc) Tactică politică adoptată în 1869 la conferința de constituire a Partidului Național Român din Transilvania, prin care membrii acestui partid, nerecunoscând dualismul austro-ungar și alipirea Transilvaniei la Ungaria, au hotărât să boicoteze alegerile și viața parlamentară din Ungaria.
3. [DN] PASIVISM s.n. 1. Atitudinea celui pasiv; tendință spre pasivitate. [Cf. it. passivismo, germ. Passivismus].
4. [MDN '00] PASIVISM s. n. pasivitate (1). (< it. passivismo, germ. Passivismus)
5. [DOOM 3] pasivism s. n.
6. [DOOM 2] pasivism s. n.
7. [DE] PASIVÍSM (< germ.) s. n. 1. Pasivitate (1). 2. Tactică politică adoptată în 1869-1905, de membrii Partidului Național Român din Transilvania, la conferința de constituire de la Miercurea Ciuc, prin care, nerecunoscând alipirea Transilvaniei la Ungaria și și dualismul austro-ungar, au hotărât boicotarea alegerilor din Ungaria.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL