1. [DEX '09] PASIENȚĂ, pasiențe, s. f. Combinare a cărților de joc după anumite reguli bazate pe hazard, de reușita căreia jucătorul leagă realizarea unei dorințe. [Pr.: -si-en-. – Var.: (rar) pasență s. f., (înv.) pasians s. n.] – Din ngr. pasiéntsa, fr. patience.
2. [MDA2] pasiență sf [At: STAMATI, D. / V: pasență[1] (înv) ~ians (Pl: ~uri) sn, ~iansă, ~ianț sn / P: ~si-en~ / Pl: ~țe / E: ngr πασιέντσα, fr patience, rs пасьянс] 1 Combinare a cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul superstițios leagă împlinirea unei dorințe. 2-3 (Fam; îe) A (nu) ieși pasență A (nu) obține rezultatul dorit. 4-5 (Îae) A (nu) reuși într-o acțiune.
3. [DLRLC] PASIENȚĂ, pasiențe, s. f. Combinarea cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul leagă împlinirea unor dorinți. Ședea... seara cînd făcea o pasiență, la lumina caldă a lămpii cu abajur. DUMITRIU, B. F. 36. Fă-mi o pasiență... să vedem ce-mi mai iese pe mîine. PAS, L. I 244. Pe mescioara de lîngă patul lui era... o pereche de cărți cu care făcuse pînă atunci pasiențe. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. – Variante: pasență (DUMITRIU, B. F. 43) s. f., (învechit) pasians (pronunțat -si-ans), pasiansuri (NEGRUZZI, S. I 82), s. n.
4. [DN] PASIENȚĂ s.f. (La pl.) Combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). [Pron. -si-en-, var. pasență s.f. / < fr. patience, rus. pasiians].
5. [MDN '00] PASIENȚĂ s. f. (pl.) combinații (distractive) cu cărți de joc (aranjate într-o anumită ordine). (< fr. patience, rus. pasiians)
6. [DEX '09] PASENȚĂ s. f. v. pasiență.
7. [DEX '09] PASIANS s. n. v. pasiență.
8. [MDA2] pasență sf vz pasiență
9. [MDA2] pasians sn vz pasiență
10. [MDA2] pasiansă sf vz pasiență
11. [MDA2] pasianț sn vz pasiență
12. [DN] PASENȚĂ s.f. v. pasiență.
13. [Șăineanu, ed. VI] pasians n. un fel de joc în cărți (= fr. patience).
14. [Scriban] *pasiáns n., pl. urĭ (fr. patience, venit pe cale rusească. V. paciență). Est. Un mod de a da în cărțĭ (de joc) și de a ghici viitoru saŭ trecutu. – În vest pasénță, pl. e.
15. [DOOM 3] pasiență (desp. -si-en-) s. f., g.-d. art. pasienței; pl. pasiențe
16. [DOOM 2] pasiență (-si-en-) s. f., g.-d. art. pasienței; pl. pasiențe
17. [GER] pasență TDRG nu cunoaște cuvîntul. CADE îl inserează, cu variantele pasiență, pasianț, pasians, aceasta din urmă fiind singura pe care dicționarul o consideră învechită. Tocmai aceasta este singura pe care o cunoaște DU (de altfel cu definiție greșită). Îndreptarul ortografie și DLRM recomandă forma pasiență, ceea ce după părerea mea este o greșeală, deoarece singura formă răspîndită astăzi este pasență. (Vezi expresia recentă să iasă pasența „să aranjezi lucrurile bine”.) Cît privește originea, CADE tratează toate formele în bloc și, conform obiceiului, le declară franțuzești (la fel DLRM). Este adevărat că punctul de plecare îl formează fr. patience, dar e imposibil de crezut că toate variantele pe care le-am reprodus derivă direct din forma franceză, cu atit mai mult cu cît aceasta nici nu se prea întrebuințează în Franța (francezii zic réussite). Cred că patience cu sensul de „pasență” era răspîndit în Franța pe vremea când romîna încă nu împrumuta cuvinte direct din franțuzește. Forma pasians provine fără îndoială din rusă (пасъянс, vezi Scriban ; vezi și bg. пасианс). Pentru gen, vezi aici mai sus, p. 44. Forma pasiență reproduce un intermediar grecesc, πаσιέντα. Fără îndoială că tot de aici este și forma pasență. Să nu uităm că majoritatea termenilor mai vechi privitori la cărțile de joc provin din grecește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL